Una din trupele mele favorite canta la festivalul de la Vama Veche. Nu sunt deloc un fan al plajei de la Vama, dar de data asta cred ca o sa fac un sacrificiu si o sa merg, desi cand ma gandesc ce specimene trebuie sa fie pe acolo la Stuffstock… Pana atunci stau cu ochii pe media, poate se aude si de vreun concert prin Bucuresti, daca tot sunt in zona.
Cand eram in liceu si cantam cu F.I.S.T. am avut la un moment dat o colaborare cu ProTV. Era o idee pentru o emisiune gen concurs intre doua licee. Existau mai multe probe: de cultura generala, de sport si de muzica. Aici era partea unde trebuia sa aparem noi, reprezentand liceul Caragiale, in vreme ce concurentii nostri (nu mai stiu ce liceu era) aveau niste baieti care cantau folk. Un juriu dadea apoi note si, coroborat cu celelalte probe, iesea un punctaj total care stabilea castigatorul. Episodul pilot s-a filmat intr-un studio pe strada Avrig, unde se mai produceau si scenetele de la Chestiunea Zilei. Prezentator era George Vintila, ajutat de doua pustioaice, una pentru fiecare liceu.
Emisiunea nu a fost pe placul conducerii postului si nu a fost difuzata niciodata. In locul ei s-a realizat Generatia Pro, dupa un format diferit, iar concursul intre licee, asa cum fusese el gandit initial, a ajuns la TVR2 fara mare succes. In felul asta am ratat sansa unei cariere stralucite ca muzicieni si aspiratiile la statutul de vedeta TV s-au dus “down the drain” 
. M-am intrebat ce s-a intamplat cu cele doua co-prezentatoare. Ei bine, una dintre ele, Bianca, parea ca va reusi sa faca o ascensiune frumoasa in televiziune. In cateva luni a reaparut la Pro, prezentand in weekend rubrica meteo (la momentul respectiv foarte in voga datorita Gianinei Corondan). Parca si vedeam cum intr-un an - doi va avea propriul talk show la Acasa sau va fi urmatoarea Andreea Esca. Ei bine n-a fost chiar asa. Dupa o vreme a disparut, apoi a mai putut fi vazuta un pic pe la National TV la Fresh Club, dupa care ioc. Ei bine, tocmai cand ma gandeam ca s-o fi apucat de munca la tesatorie si de facut copii, am redescoperit-o pe Bianca Ionita la Kanal D. Deci, iata cum pot spune ca in adolescenta am colaborat cu o tipa care acum e vedeta la TV. Sau, ma rog, o semi-vedeta la Kanal. Si ma gandeam cum se misca lumea asta a showbiz-ului si a televiziunii. Cat de mica este diferenta intre a fi un mic prezentator obscur si a deveni adevarata vedeta TV la un post important.
Cealalta prezentatoare era tot o blonda, dar mai stearsa. Si avea curul nitel cam mare. Ne mai intalneam cateodata la metrou la Dristor pentru ca statea pe undeva pe Ramnicul Valcea, spre zona mai rau famata de la fabrica Miraj. O chema Catalina, dar acum lumea o stie mai degraba de la televizor sub numele de Jojo.
Am aflat de la Fry inca un nume mare la B’esfest: Manu Chao! Daca mai demult spuneam ca festivalul de la Bucuresti este incins, acum deja a inceput sa se inroseasca. Ca sa nu mai zic nimic de ziua 4 (Aftershock) care e de-a binelea “boling metal”.
Si un clip mai vechi, pentru fanii tinerei:
Am de gand sa fac din ‘Azi te invat” o rubrica permanenta de weekend. Aici o sa fie grupate fel de fel de chestii care mie imi plac si pe care mi-ar placea sa le popularizez. Adica sa te fac si pe tine, cititorule, sa le gusti, asa cum le gust eu. De cele mai multe ori o sa fie vorba de muzica, dar poate ca o sa apara si alte tampenii care ma fascineaza pe mine. Asa, ca sa facem weekendul sa fie mai relaxant.
Azi una din formatiile mele favorite, pe care o mai asculta un nene mult mai cunoscut in blogosfera decat mine Here is Porcupine Tree, Piano Lessons!
Anul concertelor de calitate 2008 continua! Pe site-ul oficial Metallica s-a confirmat concertul de la Bucuresti pe 23 iulie, pe Stadionul Cotroceni. Biletele costa intre 100 si 350 RON, conform organizatorilor, dar cine canta in deschidere nu e inca anuntat. Se pot cumpara bilete incepand de sambata.
Eh, acu’ sa-i vad, daca ii mai tin chitarile, ca tura trecuta a fost un concert extraordinar. Intre timp au mai trecut niste ani si au mai scos niste albume basite. Oricum, Metallica, here I come!
Later edit: Pe site-ul Metallica apare informatia ca respectivul concert face parte din turneul European al trupei si din seria de evenimente Emag!c Summer Fest! Sa insemne asta oare ca vom mai avea parte si de alte surprize placute vara asta?
M-am uitat aseara la Carcotasi. Deja asta mi se pare de departe cel mai slab sezon al lor. Subiecte previzibile, poante cam rasuflate, personajele alea vechi parca s-au uzat. Ma rog, nu sunt chiar slabi fata de restul de mizerii care umbla pe TV, dar nu despre asta vroiam sa vorbesc.
Formatia aia care se produce in emisiune, Jukebox band, e cea mai proasta achizitie pe care au facut-o Huidu si Gainusa. Sunt atat de slabi ca nu le ies bine bucatile cu toate ca sunt scurte si inregistrate. Si pe deasupra mau au si tupeul sa faca misto de alte trupe care se fac de ras pe alte posturi. Pai bine nene, daca tu nu esti in stare sa canti un refren cunoscut ca lumea, in cele mai bune conditii si cu varianta de a mai trage inca o data oricand, cum naiba mai poti sa-i iei pe altii in bascalie? Instrumentistii hai, parca ar fi dintr-o formatie de liceeni amatori, treaca mearga, dar vocalistul e chiar praf! Si cum aseara tema emisiunii era NATO vs. hippie, au incercat si ei niste cover-uri scurte dupa piese de gen. Pe care le-au facut super varza. Cred se intorcea sarmanul Lennon in mormant cand il auzea pe ala cum isi batea joc de melodii, ca sa nu mai vorbesc de Springsteen, care e in viata bine mersi! Frate, mi-era mie jena de cat de prost puteau sa cante. Cred ca daca te duceai in orice vineri seara la Jukebox, carciuma de unde provin “artistii”, gaseai lejer 2-3 amatori de karaoke care sa cante melodiile alea mai bine…
Asa ca, sfat pentru Carcotasi: mai lasati formatia sa repete, poate eventual il dau afara pe vocalul ala habarnist ca sa le iasa si lor ceva. Nu de alta, dar e o emisiune de umor, iar mie cand ii vad pe Jukebox band imi trece orice buna dispozitie, ba chiar ma apuca nervii. Poate dupa inca vreo 10 ani de karaoke nu o sa mai fie asa penibili! Uite asa imi trec prin cap cateodata tot felul de prostii: ca de ce am renuntat la muzica, ca de ce n-am insistat, ca ce pacat ca n-a iesit emisiunea cu Vintila la care am filmat probe, verzi si uscate. La naiba, o sa ma interesez unde se poate repara o chitara electrica 
.
Scriam mai demult despre greutatile pe care le aveam secolul trecut, cand, pentru scurt timp, am activat intr-o formatie rock. Revin si mai pun niste intrebari.
De ce este scena de rock romaneasca atat de saraca? OK, poate nu mai am eu contact cu stilurile metal mai rele, care acum si-au pierdut din popularitate si pe care nu prea le mai ascult nici eu. Dar, totusi, nu am mai auzit de o formatie ca lumea de ani de zile. Ma refer la o trupa care sa poata scoate 2-3 albume coerente, de valoare, nu numai un single care sa intre in heavy rotation pe la un post de muzica si dupa aia sa se intoarca in anonimat. Trupe cu instrumentisti buni, cu o voce cat de cat si cu prestatii live de calitate - asta cred ca lipseste in muzica pop-rock romaneasca.
Nu sunt formatii pentru ca nu au public, sau publicul nu se manifesta pentru ca nu exista formatii? Avand in vedere entuziasmul cu care au fost primite ultimele evenimente live, chiar si cele de mai mica anvergura (esecul Bloodhound Gang este mai degraba o exceptie), cred ca public exista. Asa ca raspunsul este: nu avem trupe care sa iasa din mediocritate. Daca au instrumentisti, n-au compozitie. Daca au piese bune, vocalistul nu se ridica la inaltimea lor. Si asa mai departe.
Exista probleme financiare? Aici raspunsul este un pic mai ambiguu. OK, trupele tinere, care ar trebui sa lucreze prin sali de repetitii, sa cante pe 3 beri in cluburi si sa formeze o baza de selectie pentru adevaratele nume mari de mai tarziu, sunt formate din pusti. Si se stie, cu cat esti mai tanar, cu atat mai sarac. Dar, cu toate astea, nu se mai poate vorbi de saracia din 1996-1997 in care ne zbateam eu si colegii de la F.I.S.T. Acum orice licean poate cere un ban de la mama si de la tata, si in loc sa-si ia ultimul model de Nokia, sa cumpere o chitara second hand sau un set de tobe, ori un mixer cat de cat. De ce nu o fac? S-au schimbat cumva visele si prioritatile tinerilor de 17-20 de ani? Vedeta rock nu mai e un plan bun ca sa scape de cursurile de la facultate?
Se face suficienta promovare? Aici cred ca e singurul loc unde mai putem si noi, ascultatorii de rock putin mai “batrani” sa facem ceva. Eu nu prea am mai auzit de evenimente de rock dedicate exclusiv formatiilor din underground. Dar as merge cu cea mai mare placere. Iar acum, cand blogurile au facut desprinderea si la noi, ele pot constitui o platforma de promovare excelenta pentru o trupa aflata la inceput. Se pot posta inregistrari, se pot promova gig-uri, se pot anunta diverse noutati. Aici nu ma refer la site-urile trupelor mari, ci exclusiv la pufarezii incepatori, cei din care ar trebui sa se cearna marile talente ale anului, sa spun, 2010.
Cateva concluzii, fara sa ma tem ca ele ar putea fi hazardate. In Romania exista oameni care apreciaza muzica de calitate din aria pop-rock (nu ma refer aici la rahati de gen Atomic TV, ci mai degraba tot ce inseamna alternativ/post-punk/metal/hardcore si ce mai vrei). Numarul lor e suficient de mare. Dar, din pacate, trupele romanesti de gen au inca o voce foarte firava. Poate multe isi inceteaza existenta din dezamagire, din lipsa promovarii, din lipsa perspectivelor, cum am facut si noi la sfarsitul liceului. Si e pacat. Noi, oamenii care activam pe bloguri, dar si cei care au putere mai mare de influenta prin media, trebuie sa ne asumam sprijinrea acestor trupe. Daca din 10 trupe proaste apare un singur instrumentist bun si tot e o realizare.
As face un apel la cei care cunosc asemenea trupe, sa atraga atentia asupra oportunitatilor oferite de bloguri, ca mijloc de a se face cunoscute. Eu unul sunt deschis catre orice colaborare de genul asta prin intermediul blogului meu. Si daca in aceste initiative se vor implica si oameni cu audienta de peste 10 cititori pe zi, poate chiar vor exista si niste rezultate . Blogosfera sa ajute rockosfera!
Rock’n Roll!
Se ingroasa gluma! Fry anunta inca doua trupe interesante care vor veni la Bucuresti: UNKLE si Apollo 440. E clar ca nu ai voie sa lipsesti de la acest super festival!
Uitandu-ma pe blogul lui Bogdan am gasit un post interesant despre modul in care sunt sustinute de stat formatiile tinere in Anglia. Asta mi-a adus aminte de liceu, de F.I.S.T si de garaj.
Inceputuri
Ca sa ma fac totusi inteles. In liceu, impreuna cu Bogdan si cu Dragos am incercat sa facem o trupa. La inceput am discutat mai mult ipotetic, mai ales ca nici unul din noi nu era virtuoz al vreunui instrument. Dar punctul de cotitura si poate landmark-ul nasterii formatiei a fost momentul cand Dragos s-a inscris la Scoala Populara de Arte sa studieze percutie. Avand in vedera ca ne-a aratat ce invata si fiind frapati de progresul rapid, visul a inceput sa devina realitate. Si apoi, tot discutand despre un nume potrivit stilului pe care vroiam sa-l adoptam (rap-metal) un amic a sugerat Fist. Intr-adevar, era cam ce ne doream noi: scurt, puternic, usor de tinut minte si in engleza. Dar sa vezi dracie, am aflat mai tarziu ca exista o trupa obscura pe afara exact cu numele asta. Si ca sa nu avem de facut drumuri pe la tribunal cand vom fi celebri, am decis sa il modificam usor, in F.I.S.T. – Farse Interzise in Societatea de Tranzitie. Avand in vedera ca eram prin anul 1996 numele era chiar cool J
Si uite asa, cu mine la chitara, Bogdan la bas si Dragos la baterie am pornit la drum. Am strans niste banuti si am luat instrumente second hand si am inceput sa repetam saptamanal sau cam asa ceva in vopsitoria auto a tatalui lui Dragos.
Repetitii, repetitii
Bogdan a facut versurile primei piese si cu anumite acorduri si ritmuri (oarecum samplate dupa alte trupe consacrateJ ) am inceput sa muncim. Usor – usor am capatat experienta si piesele au inceput sa sune mai bine. Dupa cateva luni aveam vreo 3-4 piese proprii si mai faceam si cover-uri. Lucrurile erau pe un trend frumos.
Nu as da pe nimic acum orele alea petrecute in “garaj”, undeva prin cartierul Tei, pe o strada neasfaltata si in miros de vopsea! Ce fericire era cand piesa incepea sa sune cursiv si fara greseli, iar bucatelele pe care le incercasem fiecare separat acasa incepeau sa se poata pune cap la cap! In perioada asta un amic a incercat sa devina vocalistul trupei. In definitiv ce mare branza sa faci nitel pe hardcore – rapperul? Dupa cateva saptamani nu stiam cum sa ii spunem ca de fapt nu are nici in clin nici in maneca cu muzica J) . Si uite asa, pana cand trupa si-a dat obstescul sfarsit noi am fost in cautare de vocal…
Concertul
Am avut ocazia sa facem si un mic gig, intr-o sala pe care ne-a intermediat-o gratis o cunostina, un fel de teatru pe strada Selari: Club Hermes. S-au implicat toti prietenii nostri, care la lipit afise scoase la imprimanta pe stalpii din Romana, care la organizare, care la tehnic… ce mai fiecare avea ceva de facut. Si bineinteles ca tot ei au fost si publicul responsabil de pogo! Un singur spectator am avut din afara cercului de cunsocuti, care vazuse un afis in oras si platise chiar bilet ! Luat la intrebari de Bogdan ne-a zis ca i-a placut “show-ul” si ne-a dat si cateva sfaturi. A reiesit printr altele ca ar fi mai bine daca chitaristul, adica eu, n-ar mai fi asa de fitos
La concert au mai fost cateva trupe de liceeni, Playground/Dark Side (erau doua trupe, dar cu acelasi frontman) si inca una care nu mai tin minte cum se numea, tot un fel de hardcore-punk, o varza a unui prieten de-al meu cam habarnist.
Una peste alta concertul a fost de fapt un bairam rock dragut, stropit la sfarsit cu vodka-cola la greu.
Problemele
Am avut destule. Fac un rezumat:
Sfarsitul
Am ajuns cu totii in clasa a 12-a. Se apropiau examenele, rezultatele din formatie nu mai apareau. Am incercat cateva colaborari cu diversi din alte trupe, la un moment dat au trecut pe la garaj raperii de la Cimitirul Bellu (oarecum cunoscuti atunci) dar n-a iesit nimic. Si uite asa lucrurile s-au fasait incet. Numai Dragos a mai avut cateva tentative de muzica, cu alti baieti prin facultate, dar a renuntat.
Asadar
Ce vreau sa spun de fapt? A fost o perioada extraordinara. Eram cool, eram impreuna, s-au legat prietenii, ne-am distrat. Nu ca as fi invatat vreodata sa cant cu adevarat la chitara, dar macar I had a good time!
Postul lui Bogdan m-a pus si mai mult pe ganduri. Cate formatii nu ar fi putut ajunge ceva, daca nu ar fi trecut prin ce am trecut noi? Am platit “rate” 6 luni catre Bogdan pentru amarata aia de chitara cu 2 doze cumparata de la mosul de la Pro Musica cu 135.000 lei. Poate altii mult mai talentati nu au avut nici macar banii aia… Cate formatii de succes nu s-au pierdut pentru simplul fapt ca n-au avut unde repeta la inceput?
Poate acum situatia economica din Romania e mai buna. Dar de ce totusi trupele noi de pusti intarzie sa apara? Nu mai sunt nici eu conectat la underground cum eram in anii aia, dar totusi, nici una nu a reusit un breakthrough? Exista acum cineva care sa ii ajute pe copii astia? Care sa le dea ieftin un loc de repetitie si eventual o ora de live intr-un bar? Cultura muzicii in pub a adus rock-ul britanic acolo unde e. La noi de ce nu se poate face asa?
Stiu ca m-am referit exclusiv la formatiile de rock, dar de manele si dance de cacat sunt satul! Ma roade intrebarea: Incotro ne indreptatm? Fara o sustinere binevoitoare a acestor trupe dedicate si entuziaste, va putea exista vreodata muzica rock din Romania?
Ca tot am vorbit mai devreme de muzica, hai sa va dau un preview la ce fel de muzica ascult. Si ca sa fie cat mai simplu, am luat iPod-ul din buzunar si mi-am aruncat ochii sa vad ce am prin el. Iata pe scurt ce am gasit (in ordine alfabetica):
- Bush, Razorblade Suitcase
- Cake Fashion Nugget
- Depeche Mode, Ultra
- Deus, The Ideal Crash
- Louise Attaque, Louise Attaque
- Manu Chao, La Radioline
- Megadeth, United Abominations
- Metallica, Load
- Muse, Black Holes and Revelations & Absolution
- Nick Cave, From Here to Eternity
- Noir Desir, Tostaky
- Ombladon, Cel mai prost din curtea scolii
- Hedwig and the Angry Inch, OST
- Parazitii, Slalom printre cretini
- Pet Shop Boys, Best of & Fundamental
- Pulp, This Is Hardcore
- Travis, The Man Who
- Trust, Repression
- basca cele de mai sus, un folder enervant zis Muzica de Fire, care contine o gramada de chestii care se protrivesc mai degraba in Regie, pe care l-a facut… sa zicem altcineva
Nu spun neaparat ca ce am pe iPod imi si place, ascult de obicei sau sunt fan. Unele albume sunt la prima auditie, ramane inca sa ma hotarasc daca le pastrez sau ba. Si oricum, de fapt, mi-am adus aminte ca trebuie sa mai schimb si eu muzica asta, dar ma impiedica lenea si sila de a folosi mega-inteligentul soft Apple, iTunes.
Ca sa termin cu povestea asta, mai devreme cineva ma intreba la nu stiu care post, intr-un comentariu, daca poate sa preia ideea ca leapsa. Avand in vedere ca pe mine nu prea ma baga in seama nimeni si sunt nou-venit in blogosfera, dau leapsa asta cu mp3 playerul oricui o considera interesanta. Da-i drumu!
