Vin alegerile!

Are dreptate Turambar dom’le si cand are dreptate, el are dreptate.

Vin alegerile!

Cum a fost la petrecerea burlacilor

[Ma gandisem initial sa scriu la misto ca a fost mega-destrabalare, asa, ca-n filmele americane, cu bagaboante, dezmat si cai in casa. Doar ca Tom Hanks s-a apucat sa faca filme bune de atunci, apoi sa faca filme proaste pentru gospodine, plus ca mai sunt niste neveste care ar putea sa dea geana pe aici si sa creez probleme de familie. Asa ca: adevarul].

Am mers cu o duba. Da, nene, cu un microbuz ostenit, dar care ne-a dus pana in Valea Doftanei. Pe drum am baut Jack. Direct din sticla, ca-n filme. Dar eu mai mult am mimat de fapt, ca sa nu ma fac praf prea devreme. Si am ajuns, desi era cat pe ce sa dam peste un betiv care trecea podul de pe DN1 la intrarea din Campina de parca era mosia lu’ ma-sa.

Cazarea a fost okay. Gagici n-au fost, deci riscul de gonoree a fost redus mult. Doar lautari. Lautari? Da, lautari.

Mie nu-mi plac lautarii, nici muzica lor. Se pare ca sunt demodat, pentru ca celorlalti le placeau. Muzica lautareasca si lautarii, zic. Mi-au placut si mie dupa fro doo beri, sa traiasca nea Vasile si acordeonul lui Weltmaister, iar zic. Si s-a mancat. Adica matzul negru cu coitze funny a halit carnati si resturi de friptura. Noi, astia bipezii, mai mult am baut. Si am cantat, evident, ca sa il facem de cacao pe lautar. N-a mers.

Am ascultat fel de fel de muzici. Si a fost frig, si am facut gratar, si v-am cantat, si v-am iubit. Adica am ascultat lautarul, pianistul si pe fratele Speedy. Care da, canta mizerabil. Dar la betie merge. Pe langa asta, am cunoscut un tip interesant. Stiai ca la pensie poti sa ai Harley cu remorca? Si am baut.

Frig. Apoi m-am trezit, cu ness si radio la maxim. Si, surpriza, jupanul casei avea motor. Matzul carnatz. Fun, fun, dar dupa ness merge bere. Si bagaj, plecat, ciorba. De burta pentru toti, eu multumesc, nu. Si ginerica-to-be mahmur si cu durere de cap. Pe urma conversatii interesante, eu fiind singurul matol, restul chiauni, eu vorbaret, ei adormiti. 100 km, apoi Bucuresti. Nevasta-mea o sa povesteasca restul!

Zapaceala

Zilele astea am fost al naibii de aiurit. Am reusit sa incurc vreo doua lucruri pe la munci, nu prea am reusit sa ma concentrez pe ceva calumea, nu-mi dau seama de ce. O fi de la toamna asta calduta, care parca trage la somn si leneveala. Oricum, cea mai tare dovada ca sunt zapacit a fost ca am reusit sa-mi tai unghiile de la o singura mana!

Servici – vole

Am gasit pe net o firma care dadea un anunt de angajare. Postul: runner. Adica un soi de om bun la toate, jumate curier, jumate sofer jumate dracu’ sa-i ia ce. Nu-mi spune ca sunt prea multe jumatati! Astia gasesc acum nume idioate pentru orice serviciu. Ma gandeam ca mi-ar placea si mie sa fiu o vreme runner. Doar ca nu stau formidabil cu conditia fizica…

Soparla

Zilele astea ma simt ca o soparla. As sta la soare ore in sir, incerc sa adun caldura si energie pentru iarna care o sa vina. Ma minunez si eu cat de frumos poate sa fie in mijlocul lui octombrie, dar sunt resemnat cu gandul ca in orice zi pot sa vina ploile si frigul. Dar prefer sa nu ma gandesc prea mult la asta, mai bine stau cuminte la soare si ma bucur, ca sa pot sa rezist pe urma pana in martie – aprilie. Cum ar spune Hagi, sa fie bine, sa nu fie rau…

Ieri am iesit cu niste prieteni la terasa, am crezut ca o sa fie ultima zi de baut bere in aer liber pe sezonul asta. Uite ca nu-i asa, azi o fac din nou. Nu ma intereseaza prognoza meteo, deocamdata zac in soare ca o soparla care se incalzeste. Un Ursus rece la baiatu’!

[foto via]

E de bine

Zic eu, atunci cand ai cunostinte pe care le gasesti pe wikipedia!

O bicla…

Eram asta vara prin Parcul Tineretului, cautam o terasa unde sa ne asezam la umbra, sa bem o bere si il vad pe un tip pe o bicicleta misto. Zic, “Mama, asta se vede ca-i o scula adevarata, nu porcarie cumparata de la Carrefour”. Ma uit mai atent: Bianchi. Super-biciclete italienesti, din alea care te tin o viata. Si imi trece mie prin minte ca, poate daca as avea si eu una competenta, poate as avea mai mare tragere de inima sa ies prin parc sau pe aiurea, sa mai fac niste miscare.

Am uitat povestea, evident. Dar dupa o vreme nu stiu ce stire din ciclism gasesc si imi aduc aminte de bicicleta Bianchi. Dau repede un search pe Google sa vad, aproximativ, cam cat costa una si daca se gaseste pe la noi prin magazine. Am dat de site-ul oficial, am gasit modelul pe care-l vazusem si m-am linistit instantaneu: Bianchi Infinito Veloce, 3.500 de dolari!!! Era cat pe ce sa-mi cada plombele proaspat puse cand am vazut. Asa ca mi-am gasit motiv de ce nu ma dau cu bicicleta: pai la banii aia mi-as lua masina! Poza pentru posteritate (in culoarea traditionala Bianchi, celeste) mai jos. Si da, pretul era fara pedale…

Dilema zilei

E, hai ca exagerez, nu chiar a zilei, a orei. Sau macar a minutului. In general nu ma tin mult dilemele. Sa revin cu dilema: femeile chiar dau doi bani pe complimentele venite de la alte femei? Gen “vai fata, ce-ai slabit” sau “tu, draga, ce bine iti sta in roz”? Nu de alta, dar cu sau fara complimentele astea, tot o vaca grasa ramane sau arata in roz ca un cocosel de zahar…

O saptamana de somn

Da fratilor, pe cuvant de onoare. Am avut o saptamana in care am dormit mai mult de 10 ore pe zi! Somn adanc, fara grija, si pe la pranz, si mai pe seara, dar mai ales noapte. Somn, ca dupa o boala lunga. Si intre reprizele de somn, ma intrebi ce am facut? Pai mai nimic de povestit, amice, mai nimic… In afara de faptul ca am reusit sa termin un shooter relativ contemporan (2005) si sa nu ma apuc de vreo 2-3 adventure (din lene si motive tehnice), mai nimic. Beri lejer, iesiri rare si multa leneveala.

E, si ce se putea intampla tocmai in ultima zi de concediu? In continuare, nu mare scofala: un concert misto Margineanu, niste alte beri la o terasa pana la 2 noaptea si un somn naspa si agitat.

Buna dimineata, e prima zi de scoala!

Sunt in concediu

Se vede?