Ghid practic: Cum sa nu ungi balamalele de la usa

Pai in primul rand trebuie sa vezi daca scartaitul este atat de deranjant incat sa merite efortul. Daca zgomotul este insuportabil, verifica despre care usa e vorba. Nu risca sa ungi usa de la intrarea in casa! Daca se intampla ceva nedorit, ai sansa sa petreci o noapte in frig cu usa demontata. In plus scartaitul usii de la intrare este un bun mod de alarmare in caz de hoti!

Daca totusi trebuie sa ungi o usa de interior, incearca sa faci lucrul asta fara sa o scoti din balamale! Te va scuti de multi nervi si dureri de cap. OK, te-a mancat in fund si ai dat-o jos. Nu-i asa ca balamalele sunt strambe? Nu incerca sa o montezi la loc singur. Daca usa are 2 balamale iti va lua cateva ore. Daca are 3 n-o vei pune la loc singur niciodata.

Acum ca esti in rahat, cu usa sprijinita de perete, ce te faci? Nu incerca sa apelezi la persoane peste 50 de ani, care au impresia ca sunt Minitehnicus! Nu vor face decat sa se invarta cateva minute in jurul “problemei”, sa se umple la randul lor de nervi, pentru ca intr-un final sa dea verdictul: “S-a rezolvat, nu se poate. Trebuie chemat un specialist”.

In acest punct cel mai rau lucru pe care il poti face este sa mai incerci odata de unul singur. Trebuie sa intelegi: nu vei reusi. Rezultatul va fi o mana zdrelita si o durere de picior (e clar, nu asta e spijinul ideal pentru o usa grea al naibii). Si daca te enervezi bine, nu incerca sa sustii usa cu barbia, pentru a ghida cele 3 balamale naravase. Si cu atat mai important, nu te enerva si nu lovi usa cu barbia. Mai ales nu repetat-isteric. Parametrii sunt stiuti de toata lumea: lemnul e mai tare decat fata unui om. Daca tot ai ajuns aici, ar fi momentul sa te duci la baie, sa stergi cu apa zgarietura din barbie si sa pui un plasture. Oricum luni vei merge la serviciu neras.

Cel mai bine este acum “a good night’s sleep”. Cu usa rezemata de zid si cu miros de fum de tigara in dormitor. Ar fi bine sa nu uti sa inchizi geamurile de la sufragerie ca sa nu te trezesti anchilozat. Urmeaza o noua zi de duminica tihnita munca. Ia-o de la capat dar nu singur. Cheama un prieten. Evita sfaturile celor mai in varsta, nu iti vor face viata mai usoara. Apuca-te cu calm sa pui in functiune bormasina, setul de chei, holsuruburile, surubelnitele si, mai ales muschii. Faptul ca si prietenul tau se opinteste din greu te va face sa te simti mai bine! Nu esti tu complet atehnic, usa are “evil personality”!

Intr-un final vei reusi. Cu pretul unei zile intregi, al unei maini strivite, al piciorului zdrelit, al barbiei taiate si al starii de epuizare nervoasa, usa nu mai scartaie. Pentru moment. E timpul sa iesi afara sa bei o bere la terasa, pana nu se intuneca. Maine e o noua zi de luni…

DIY is always fun!

Later edit: A crapat de tot. I gotta call a guy.

Fobie

Ziceam mai inainte ca am avut un weekend destul de plin, cu iesit la bere, dureri de cap, mall dupa bilete si alte cumparaturi, curatenie si bere iar. Acum sa nu ma-ntelegi gresit, cum ca sambata si duminica am alergat ca un apucat. Nici pe departe. Doar ca nu am stat aiurea prin casa. Dar uite ca unul din lucrurile pe care le aveam in plan pentru weekend-ul asta (report de la cel trecut ) era sa ma tund. Si a mai trecut o saptamana si n-am reusit.

Eu am parul destul de moale, rar si pe deasupra se ingrasa repede. Deci arat cel mai bine cand sunt proaspat tuns scurt. Ei bine, problema e ca fug de frizerie ca dracul de tamaie. Nu stiu exact ce anume ma face sa am asa o atitudine de respingere fata de frizerii. Pur si simplu nu-mi vine sa ma duc si din cauza asta arat acum ca Moise despletit. Daca eram si neras nu ma mai primeau badigarzii la metrou sa nu fiu vreun cersetor . OK, sa nu exagerez. Ideea e ca fac eu ce fac si gasesc motive in fiecare zi sa nu ma tund: ba ca am avut o zi grea si sunt obosit, ba ca ploua, ba ca am alte urgente…

Ma intreb daca exista vreo fobie legata de mersul la frizer. Macar daca era ca la dentist sa te doara, dar din cate stiu eu parul nu doare cand e taiat. Incep sa ma gandesc serios ca o fi de la vreo trauma din copilarie, de la vreun evil barber, ceva. Oare o mai fi cineva in situatia asta sau sunt un caz unic in analele psihiatriei?

Daca as avea cabinet stomatologic…

…l-as numi, sa ma ierte domnul Guta, ContonDent.

Parcuri pentru vesnicie

In ultimii ani parcurile din Bucuresti au cam intrat la apa. Fie ca se construiesc terase si restaurante, fie ca se construiesc blocuri de locuinte sau mall-uri cu parcari uriase, zonele verzi din oras se micsoreaza vazand cu ochii. Toata lumea se plange si nimeni nu face nimic. In curand s-ar putea sa nu mai avem locuri cu verdeata si aer curat deloc. Sau aproape deloc.

Stii care sunt spatiile cu copaci, iarba si liniste care nu vor disparea niciodata din Bucuresti? Cimitirele domnule, cimitirele . Pai ia sa ne gandim, cine naiba ar vrea sa construiasca vile sau apartamente pe un loc unde sunt ingropati mortii de zeci de ani? Sau cine o sa-si faca o terasa peste ciolanele uscate? Asa ca cel putin cimitirele vor ramane pentru totdeauna in Bucuresti parcuri linistite si cu iarba si copacei. In cativa ani s-ar putea sa fie singurele locuri in care sa iesim dupa amiaza cu copii, unde ne vom plimba cu bicicleta si batranii vor juca sah. Deci una peste alta, bunicii si strabunicii nostri morti sa traiasca!

Cum se misca oamenii prin showbiz

Cand eram in liceu si cantam cu F.I.S.T. am avut la un moment dat o colaborare cu ProTV. Era o idee pentru o emisiune gen concurs intre doua licee. Existau mai multe probe: de cultura generala, de sport si de muzica. Aici era partea unde trebuia sa aparem noi, reprezentand liceul Caragiale, in vreme ce concurentii nostri (nu mai stiu ce liceu era) aveau niste baieti care cantau folk. Un juriu dadea apoi note si, coroborat cu celelalte probe, iesea un punctaj total care stabilea castigatorul. Episodul pilot s-a filmat intr-un studio pe strada Avrig, unde se mai produceau si scenetele de la Chestiunea Zilei. Prezentator era George Vintila, ajutat de doua pustioaice, una pentru fiecare liceu.

Emisiunea nu a fost pe placul conducerii postului si nu a fost difuzata niciodata. In locul ei s-a realizat Generatia Pro, dupa un format diferit, iar concursul intre licee, asa cum fusese el gandit initial, a ajuns la TVR2 fara mare succes. In felul asta am ratat sansa unei cariere stralucite ca muzicieni si aspiratiile la statutul de vedeta TV s-au dus “down the drain” . M-am intrebat ce s-a intamplat cu cele doua co-prezentatoare. Ei bine, una dintre ele, Bianca, parea ca va reusi sa faca o ascensiune frumoasa in televiziune. In cateva luni a reaparut la Pro, prezentand in weekend rubrica meteo (la momentul respectiv foarte in voga datorita Gianinei Corondan). Parca si vedeam cum intr-un an - doi va avea propriul talk show la Acasa sau va fi urmatoarea Andreea Esca. Ei bine n-a fost chiar asa. Dupa o vreme a disparut, apoi a mai putut fi vazuta un pic pe la National TV la Fresh Club, dupa care ioc. Ei bine, tocmai cand ma gandeam ca s-o fi apucat de munca la tesatorie si de facut copii, am redescoperit-o pe Bianca Ionita la Kanal D. Deci, iata cum pot spune ca in adolescenta am colaborat cu o tipa care acum e vedeta la TV. Sau, ma rog, o semi-vedeta la Kanal. Si ma gandeam cum se misca lumea asta a showbiz-ului si a televiziunii. Cat de mica este diferenta intre a fi un mic prezentator obscur si a deveni adevarata vedeta TV la un post important.

Cealalta prezentatoare era tot o blonda, dar mai stearsa. Si avea curul nitel cam mare. Ne mai intalneam cateodata la metrou la Dristor pentru ca statea pe undeva pe Ramnicul Valcea, spre zona mai rau famata de la fabrica Miraj. O chema Catalina, dar acum lumea o stie mai degraba de la televizor sub numele de Jojo.

Noutati despre Liga 1 de fotbal

News: Ma doare la basca de ea! La naiba cu toti coposii, becalii si netoii! Eu astep Le Tour!

Si ca sa fac un statement, ia d-aici o poza de mare angajament, cu slabanogul de mine in rolul secundar si dedicata cui stiu eu . Real sports FTW!!!!1111oneoneone

Apropo de vremea de afara

Cantecul ploaiei de Alexandru Macedonski (fragmente)

Plouă, plouă,
Plouă cât poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă…
Afară e trist ca şi-n casă, —
Plouă, plouă.

…………………………………………………………………………………………………..

Plouă, plouă…
Plouă cât poate să plouă…
Fiinţa mea şi simţirea
Sufăr şi plâng amândouă…
Viaţa-şi urmează-ndârjirea…
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cât poate să plouă…
Rapănă-n geamuri ca-n tobe…
Spintecă inima-n două
Cântecul ploaiei de cobe… —
Plouă, plouă… —

sursa poeziei

[dau premiu 2 beri celui care stie cine a folosit versurile pentru o melodie]

Grevele in Romania

De cateva zile greva de la Dacia face valuri si pe bloguri. Hai sa imi dau si eu cu presupusul. Cum sunt percepute grevele in Romania:

1. Muncitorii sunt niste puturosi. Vor bani mai multi si sa munceasca mai putin. Sau deloc.

2. Angajatorii sunt stapani pe plantatie. Nu-ti convine statutul de sclav? Te dau afara. Fa greva pana crapi.

Cea mai buna sumarizare o face Ilie Moromete (citez din memorie): Aia de la Grivita au zis “Noi nu mai vrem sa muncim”. “Nu mai vreti? a zis statul. Bine, nu-i nimic. Iesiti, ca sa aducem pe altii”. “Nu, ca nici asta nu vrem”. “Nu? Atunci… PAC!”

Drept urmare din acest moment, blogul meu intra in greva

Haina il face pe om…

…sa se simta bine in pielea lui. Sau, ma rog, in haina lui . Azi am avut o sedinta mai simandicoasa si am fost navoit sa ma imbrac mai cat de cat. Asa ca mi-am luat pantalonii de ospatar (negri, cu 2 pense, cumparati de la Obor pentru o nunta neprevazuta ), pantofii (singurii) si sacoul de catifea reiata (l-am purtat la balul de absolvire a liceului). Am asortat o pereche de ciorapi negri. Eu am 90% din ciorapi negri. M-am uitat in sifonier dupa o cravata, dar m-am gandit ca e, totusi, prea de tot. Si oricum, daca n-am invatat pana la 29 de ani sa fac un nod, nu cred ca mai e cazul acum. Cireasa de pe tort: camasa alba fara buzunar si usor cambrata Prada, primita cadou de la cineva care lucreaza in industria confectiilor. Crestere de self esteem: 50%.

Deci sincer, altfel te simti cand porti o camasa de calitate. Poate spun asta eu, care de obicei merg la serviciu sau aiurea in blugi, tricou si pulover.  Dar azi chiar simteam ca se uita lumea la mine cu alti ochi. Inclusiv femeile . Trebuie sa incerc sa trec de stadiul camasa si sa incerc sa-mi iau si niste pantaloni ca lumea.

Note to self: ca sa fie treaba dusa pana la capat, trebuie neaparat sa-mi iau o curea. Altfel risc sa devina tic nervos miscarea repetata de a trage de pantalonii care se duc spre-n vine in sus.  

Zile si zile

Nu stiu cum se intampla, dar cateodata am 2-3 lucruri de facut si nu ma pot apuca de nimic, iar in unele zile sunt in stare sa rezolv o gramada de lucruri complicate, de la serviciu sau de aiurea, in cateva ore. Azi am avut una din zilele bune, cand ma ocup cu bifatul taskurilor din agenda de nu mai prididesc. Poate o avea legatura cu soarele de afara, poate nu