Emo: un curent marginal?

O fata de 12 ani s-a sinucis. Se pare ca era o adepta a curentului emo. Piticu zice ca e o problema de educatie. Eu cred ca e mai mult. E o mica confuzie culturala.

Nu prea am mai iesti prin cluburi in ultima vreme, cu atat mai putin prin locurile unde se aduna acesti noi “pusti ciudati”. Drept urmare nu prea sunt la curent cu fenomenul. Am remarcat ca sunt foarte activi pe net, au forum, au site-uri pe aceste teme si bineinteles, au bloguri. Asa ca mi-am facut si eu o parere cat de cat despre acesti kinderi la prima vedere dubiosi.

Deci, ce ii caracterizeaza pe emo? In primul rand cica ar fi o chestie de atitudine. Un negativism puternic, un caracter anti social, sau poate mai degraba asocial. Si cel mai evident o permanenta depresie, care daca este abordata cu hotarare poate avea consecinte cu adevarat triste. Dar in contrast cu aceasta rupere de p*#@ fata de ceilalti pusti si fata de oameni in general, este aspectul vizibil al culturii unora care vor cu orice chip sa fie remarcati. Haine negre, cu genti atarnate pana la pamant, figuri mohorate, machiaj strident, unghii vopsite negru. Si frezele, doamne, ce freze! Ca sa nu-mi mai bat gura degeaba, un search pe google e edificator. Oamenii asculta si o anumita muzica, evoluata din punk-rock-ul american, cu trupe care merg cam pe aceleasi directii vizuale si piese pe aceleasi teme depresive.

OK, poate ca am fost eu superficial pana acum cu privire la acesti emo. Dar mi s-a parut ca in Romania nu prea-i cazul sa facem big deal din ei. Dar vad ca se vorbeste din ce in ce mai mult, iar acest caz de sinucidere la numai 12 ani va avea un rol important in punerea acestei chestiuni pe tapet. Si ma intreb: este aceasta “cultura” emo periculoasa pentru pusti? Emo-kizii au varsta cam intre 14-19 ani, adica fix cand eram si noi in adolescenta pliati pe diverse curente. Adica ala era rocker (satanist in opinia unor destepti), ala era punkist (bataus ar zice altii), ala raper (sau poate cocalar) si tot asa. Imi aduc aminte ca multi prieteni de-ai mei faceau eforturi de a nu fi catalogat in zona main-stream. Fie ca era vorba de o anumita muzica (metal, hip-hop, techno) sau de anumite preocupari (mers in anumite cluburi, urcat pe munte etc) multi faceau eforturi de a se integra intr-o anumita haita, sa fie apoi recunoscuti drept membrii deplini in scopul de a iesi din izolarea anonimatului. Banuiesc ca azi lucrurile nu s-au schimbat prea mult.

Poate nu am mai fost eu atent, dar de o vreme haitele se mai estompasera, iar altele noi nu mai apareau. Parea ca generatia Hi5 va fi dizolvata intr-un creuzet urias, un amalgam de Brittney Spears, Sasha si Gutza. Imi pun intrebarea: cat de adanc este acest curent emo? Cat de marginal sau de bine infipt in societatea adolescentilor este el? Sa fie acesti emo un grup foarte puternic sau numai foarte vizibil prin aspectul lor iesit din comun?

Una peste alta, nu cred ca pustii de azi sunt mai rai sau mai buni decat cei de acum 10 ani. Cum rockerii - satanisti nu si-au facut un hobby din a eviscera virgine in ritualuri pagane, nu cred ca emo - ciufulitii vor purcede la sinucideri in masa prin inghitit pastile si ascultat muzica depresiva. Asa cum miscarea hippie s-a stins in rusinea corporatista a anilor ‘80, tare as fi curios sa-i vad pe emo de azi la 35 de ani, cu 2 copii, o masina de la firma si imbracati la costum, cu freze corecte si unghiile taiate scurt. Vor fi pe atat de integrati in omogenul gri social, pe cat de colorati si machiati au fost ei in anul de gratie 2008.

Cum gasesc un meserias?

Am povestit ca de cateva saptamani am tot avut probleme prin casa: ba s-a stricat una, pa alta, ce mai, parca este casa bantuita. Dupa ultima aventura cu usa am zis ca nu imi mai bag eu ghearele in chestii la care nu ma pricep. Pe langa faptul ca rezultatele sunt indoielnice am toate sansele sa ma ranesc. Asa ca acum caut un mester care sa-mi aranjeze problema. Dar de unde? Prima si cea mai le indemana idee este intrebatul pe la prieteni. Ia zi, cutare, nu stii si tu un meserias care sa-mi repare nu-stiu-ce? Din pacate nu toata lumea pe care o cunosc eu are legaturi in domenii de genul asta, asa ca n-am avut rezultate.

Urmatorul pas a fost cautarea pe internet. In felul asta am gasit site-ul meserias. ro. E un fel de Pagini aurii cu prestatorii de astfel de servicii, frumos aranjati pe categorii de ocupatii. De la instalator si electrician la vidanjor si bufon (WTF? Cine are nevoie de un bufon?). Aici insa apare problema increderii. Nu stiu, poate asa e romanul, dar nu prea-mi vine sa angajez un necunoscut complet, care poate sa faca treaba de mantuiala si sa imi ceara si o caruta de bani.

Intrebarea care ramane este: care e alegera cea mai buna? Sa mai incerc sa gasesc o persoana recomandata sau sa imi iau inima in dinti si sa procedez in stil modern si sa angajez un om pe care l-am gasit pe un site de profil? Dileme, dileme. Pana atunci trebuie sa stau din pacate cu usa rezemata de perete. Intr-o zi probabil o sa cada de tot. Si atunci o sa inteleg profund paradoxul drobului de sare.

[Dilema 2: cum se numeste omul care repara usi? Dulgher? Tamplar? Sau asta o fi bufonul? :)  ]

Existential

Se poate oare organiza un team-building fara alcool?

Zile libere de sarbatori

Se apropie cele doua sarbatori de primavara, Pastele si 1 Mai. Si subiectul la ordinea zilei este ce zile libere avem anul acesta.

Eu unul n-am fost niciodata foarte disperat sa am liber de sarbatori. Nu ca as fi vreun workoholic, dar liberele astea parca nici concediu nu sunt, dar nici weekend obisnuit. Asa ca n-am fost foarte invidios daca eu a trebuit sa merg la munca, iar altii au frecat-o elegant pe acasa. Anul asta sunt liber pe 28 (luni, dupa paste) si pe 2 mai in loc de 1, adica vineri. Dar ce sa mai zic cand altii stau acasa toata saptamana dintre paste si 1 mai?

Pun si eu atunci o intrebare de bun simt: Ce zile libere ai da daca ai fi angajator? Eu unul, lucrand in zona publicitatii si stiind cam care e politica agentiilor vis-a-vis de zilele libere, as da luni si marti, apoi pentru catch-up cu problemele care ar putea aparea miercuri sa se lucreze, iar joi si vineri iar acasa. In felul asta activitatea nu s-ar opri in firma o saptamana intreaga, dar si oamenii ar fi multumiti. Iar cine vrea sa-si ia miercuri zi de concediu, cu conditia ca macar o persoana din departament sa fie pentru urgenta la birou. Din pacate eu nu sunt patron de firma si tu nu lucrezi la un asa sef generos . Alte variante?

The male purse

In ultimii ani am inceput si eu, ca tot romanul, sa am o gramada de gadgeturi, unul mai mobil decat altul. Problema cu mobilitatea insa e alta. Ce te faci cand trebui sa duci dupa tine un telefon sau doua, un player de muzica, un aparat foto (ca deh, poate prinzi ceva demn de pus pe blog )? La asta mai adaugat cheile de la casa, de la masina (hm, ma rog, la mine nu-i cazul deocamdata), portofelul incarcatorul de mobil si deja te-ai ales cu buzunarele pline. Iarna mai merge, unul in geaca, unul la pantaloni… Dar vara? Cand merg doar in tricou si blugi?

Uite asa am ajuns sa umblu din ce in ce mai des cu geanta de serviciu dupa mine. Problema e ca e nitel prea mare daca am nevoie deoar de cele de mai sus. Ar fi OK daca as merge cu laptopul dupa mine, dar n-am innebunit sa duc toata ziulica in carca bolovanul de T30. Singura solutie viabila ar fi sa-mi iau o borseta. Suficienta pentru obiectele de zi cu zi, dar nu atat de mare incat sa fie incomoda. Dar totusi, cum zicea Seinfeld: A male purse? Nu e cam… gay?

Beau, platesc, salut si ies

Am gasit la Radu filmul de mai jos cu un om care a stat 41 de ore blocat in lift. El se intreba daca asa ne vede pe noi Dumnezeu. Nu pot sa-i raspund, dar stiu ca mie, cateodata, imi vine sa-mi ridic gulerul de la haina, sa-mi aprind o tigara si ies in strada punandu-mi palaria pe cap. Ca intr-un film alb negru de pe vremuri.

Urasca patratele goale

Ma refer la patratele alea din asfaltul de pe trotuare, care ar trebui sa gazduiasca un copac. Ma gandeam la un moment dat chiar sa incerc o campanie pe bloguri, “Sa adoptam un patrat”, dar nu cred ca intereseaza pe cineva. Cand vad un patrat din asta, ma cuprinde un sentiment neplacut. Candva acolo a fost un copac. Poate s-a uscat, poate l-a rasturnat o furtuna, dar dupa ce el nu a mai fost, nu a incercat nimeni sa planteze altul. Uite asa, cu parcuri transformate in cartiere de locuinte, cu gradini zoo transformate in mall-uri si spatii pentru copaci transformate in patrate goale de pamant, ne sufocam incet in orasul asta aglomerat si aproape paralizat. Si nu facem nimic pentru noi insine.

Azi am vazut insa ceva care m-a bucurat. Zilnic pe drum spre serviciu vad astfel de patrate in zona Pache - Iancului. De dimineata am vazut ca pe strada Matasari cineva a plantat un copac intr-unul din ele. Nu era o actiune a primariei, pentru ca era unul singur pe toata strada, sustinut de de doua scanduri de lemn ca sa nu fie doborat de vant. E bine cateodata sa vezi ca nu esti singur!…

Educatie de elita in Romania

Il stiti pe Valentin Stan? Mascariciul ala de la Antena 3 care ii freaca ridichea lui Basescu in fiecare seara impreuna cu Gadea si Cristoiu. Da, da, ala cu laptopul, care mai are din cand in cand crize de pesonalitate pe care le trateaza cu meloterapie. Ei bine, aud ca acest clovn este profesor la Universitate, Facultatea de Stiinte Politice, pe care cu neasemuita mandrie a absolvit-o si subsemnatul in 2002. Ma gandesc cu groaza ce ii poate el invata pe studentii sai. Si eventual ce curs preda. Sa fie “Teorii ale conspiratiei azi ieri si maine: Basescu did it”? Ori poate “Istoria metodelor in care Rusia a impiedicat SUA in drumul catre world domination”? Desigur toate predate pe laptop cu retroproiector si cu pauze de cantec la fiecare 45 de minute.

Sa mai iau in discutie nivelul invatamantului superior romanesc? Pfaa, la naiba, ce spun eu superior…

Cum ar putea fi traficul in Bucuresti

La mine in cartier este un santier. De cateva luni echipa de muncitori lucreaza la constructia unui bloc cu vreo 6-7 etaje. Si sunt bine dotati, toti cu salopete, casti, folosesc o macara nou-nouta, betoniere si camioane moderne. Azi dimineata de la santier plecau doua basculante mari cu moloz, probabil ca sa il duca la groapa de gunoi. Lucru care mi-a adus aminte de o chestie.

Acum cativa ani, cand era Basescu primar, s-a interzis circulatia camioanelor in Bucuresti. S-a dat voie numai noaptea, sau contra unei taxe piperate. O gramada de lume a sarit in sus. De la sindicatele soferilor, la firmele de distributie de sucuri si paine: ca e prea scump, ca ce o sa se faca, ca o sa dea oamenii afara, ca o sa fie criza de marfa in magazine. Hai sa facem acum impreuna un exercitiu de imaginatie: cum ar arata traficul in Bucuresti azi, adaugand si miile de camioane, dube, basculante si alte masini grele? Cate gropi in plus ar fi in asfalt? Cat zgomot si cat praf s-ar adauga?

Morala: pentru ca o idee sa isi dovedeasca utilitatea, ea trebuie intai pusa in practica, apoi asteptat o perioada de timp. Dupa aceea regula suspendata de proba o saptamana sau doua. Reactia cetatenilor va spune totul despre respectiva idee.

Nu calcati pe spatiul verde

Fraza aceasta e o inventie malefica. Ea apartine celor care vor sa inchida Gradina Zoologica, celor care ne inchid intre betoane, celor care pun borduri de piatra. Apartine celor care vor sa ne faca sa uitam mirosul ierbii ude dupa o ploaie de vara si celor care vor sa se emancipeze fugind de la tara ca sa se integreze in industrialul metropolei. Apartine consipratiei impotriva aerului curat si a linistii, impotriva trecutului nostru si impotriva viitorului nostru. Apartine dusmanilor simplitatii si celor care vor sa ne faca sclavii masinii, ai fumului si ai griului. Dusmanilor libertatii.

Ne apartine noua.