Filme: 4 luni, 3 saptamani si 2 zile

Am fost destul de rezervat cand a aparut filmul romanesc al anului, asa ca abia in acest weekend am apucat sa-l vad pe HBO. Si nu mi-am schimbat parerea, filmul parandu-mi-se mediocru si cam degeaba. Dar hai sa fac nitel pe criticul.

Subiectul denota obsesia nedepasita inca a regizorilor romani pentru atmosfere sumbre din perioada comunismului. Putine filme abordeaza teme din ziua de azi, care pot crea controverse, care pot genera interes. De aici si lipsa spectatorilor obisnuiti in sali.  OK, criticii europeni (cei americani mai putin) au avut pareri pozitive, criticii nostri cam la fel, dar publicul ce a spus? Cati bani s-au incasat din bilete?

Filmul imi pare asemanator cu ceea ce in publicitate se cheama ghost. Reclame facute special pentru a castiga festivaluri si nu pentru a maximiza rezultatele de piata ale unui client. Filmul este adresat criticilor de la Cannes, in nici un caz publicului roman, sa nu mai vorbesc de cel european.

Atmosfera tensionata e creata cu abilitate, scenele in care personajul principal alearga cu avortonul in spinare pentru a gasi un loc unde sa-l arunce mi s-au parut excelent realizate. Si apropo de personajul principal, este singurul care mi se pare interpretat mai mult decat mediocru. Celelalte personaje sunt neplauzibile, caricatural schitate si nu reusesc sa se impuna in fata publicului. Adica, de fapt, in fata mea . Nici celelalte aspecte nu  m-au impresionat (muzica, imagine etc).

Una peste alta, filmul nu a reusit sa ma impresioneze. OK, subiectul este socant, iar filmul ca un intreg este bine realizat. Dar nu straluceste prin nimic. Este pur si simplu fad. Bineinteles, poate oameni cu gusturi mai rafinate decat mine in domeniul cinematografiei ar putea sa guste altfel acest gen de film. Dar pe mine m-a lasat rece.

Directia in care am crezut ca o iau filmele romanesti cand am vazut Marfa si banii era una de laudat. Subiecte accesibile, de actualitate, abordate in maniera relaxata, fara germenul comunismului in fund.  Acest germen prezent in multe din filmele romanesti demonstreaza ca cinema-ul romanesc si, probabil, societatea pe care o reprezinta in ansamblu, nu a reusit sa aiba o privire sincera si clara asupra propriului trecut. Pana cand aceasta imagine nu se va contura, filmele romanesti nu vor putea iesi din aceasta zona de influenta.

Raman la parerea ca cel mai bun film romanesc al anului 2007 este altul.

Recomandare: Cold Waves

Aseara pe TVR1 s-a dat ultimul epsiod din documentarul Cold Waves - Razboi pe calea undelor.  In el este descrisa activitatea postului de radio Europa Libera in perioada comunista, lupta (sponsorizata de statul American, cu tot ce decurge din asta) impotriva sistemului si modul in care a ajutat el la rezistenta romanilor la represiunea comunista. Apar printre altii Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Monica Lovinescu, Doina Cornea, iar in rolul lichelei securistul Ilie Merce, deputat PRM si care ar merita oscarul pentru cel mai autentic ticalos din lume. Special guest star: Carlos Sacalul, interviu din parnaie.

Documentarul este abordat intr-o maniera personala, “artistica” si nu are pretentia de a fi impartial. O buna aducere aminte a perioadei comuniste, a ororilor ei si a canaliilor pe care, daca nu le-a creat, a dezvoltat mediul propice pentru urcarea lor pe spinare unui popor. Nu trebuie ratat nici de kinderii de liceu care erau pe atunci doar in planurile parintilor, ca sa-si dea seama cam cum ar fi aratat lumea lor fara marea schimbare din ‘89. Un documentar care in anumite momente te lasa cu privirea impaienjenita.

Premiile Oscar 2008

Marele castigator a fost No Country for Old Men al fratilor Coen, care a luat premiul pentru cel mai bun film. Iata celelalte premii:

- rol principal masculin: Daniel Day Lewis (There Will Be Blood)

- rol principal feminin: Marion Cotillard (La Mome)

- regie: fratii Coen (No Country for Old Men)

- rol secundar masculin: Javier Bardem (No Country for Old Men)

- rol secundar feminin: Tilda Swinton (Michael Clayton)

Aici este lista completa.

Singurul film care a luat unul din premiile importante si pe care l-am vazut e No Country… Pe care altfel l-am vazut chiar aseara. Cred ca premiile Oscar isi pierd din ce in ce mai mult din relevanta.  Asta e tot ce pot sa spun despre marele castigator.

Doua filme

In weekend n-am avut mare chef de iesit din casa, asa ca am vazut cateva filme. Am revazut Short Circuit, dar nu de asta vreau sa vorbesc, ca e prea pentru copii !

Primul este Sweeny Todd: The Demon Barber of Fleet Street. Un musical in toata regula cu Johnny Depp si Helena Bonham Carter. Misto atmosfera, foarte potrivita pentru cei doi actori din rolurile principale, cantecele nu m-au dat pe spate, actiunea punctata de faze cu umor negru e relativ clasica. Si totul asortat cu o gramada de beregate taiate de barbierul nebun si cu placinte facute din cadavre. Grotescul e pe cele mai inalte culmi, dar una peste alta filmul este reusit. Poate un pic cam lung. Sau poate m-am bosorogit eu si nu mai am rabdare sa vad un film mai lung de o ora jumatate :)  . Oricum filmul merita vazut, macar pentru ca Depp si Carter se asorteaza perfect cu atmosfera sumbra a Londrei din epoca Victoriana.

Al doilea este Dancer in the Dark al lui Lars von Trier.  Filmul este absolut remarcabil. Desi initial am fost usor agasat de stilul de a filma (am avut asda un sentiment de… film romanesc), actiunea m-a prins imediat. Bjork face un rol scris probabil pentru ea, altfel n-avea cum sa fie mai potrivita, al unei femei care mai are putin si orbeste. In rolul unui admirator al ei apare tipul din 9mm, maestrul porno Dino Velvet. Asta e genul de actor nascut pentru mici roluri secundare care dau valoare per ansamblu unui film mare. Asa, un fel de Steve Buscemi, dar mai rafinat. Filmul este excelent, finalul vine la mare fix, doar perioada din timpul procesului si inchisorii a parut un pic ca treneaza. In orice caz pune repede mana pe internet sa faci un download legal si rezerva-ti cateva ore sa vezi filmul.