Ce-am facut duminica si luni?

Pai m-am uitat la cel mai lung fil din istorie: The Dark Knight. Capabil film dom’le, o capodopera. Duminica seara am zis ca o fi naibii prea tarziu de m-am plictisit dupa 45 de minute. Si ieri dupa inca vreo 45 m-a luat cu somn! Nici macar din mila pentru Heath Ledger n-am rezistat pana la sfarsit. Sa-mi fie de invatatura de minte, sa ma mai iau dupa recenzii.

A, apropo, ce s-a intamplat duminica? Mdeah, eu cu gura mea mare.

Film: RocknRolla (2008)

Auzisem de bine despre RocnRolla, ultimul film al lui Guy Ritchie, desi in ultima vreme parea ca omul nu mai are mare lucru de spus. Si pentru ca tot aveam o invitatie la Multiplexul din Vitan m-am dus. Filmul urmeaza reteta clasica a lui Ritchie, fara sa aiba tonele de sange din Snatch sau intriga supercomplicata din Lock, Stock… Dar are in schimb cam tot ce te astepti: mai multe gasti de banditi, un mafiot batran care da oamenii de mancare la raci, un mafiot rus cu doua gorile indestructibile, un rockstar drogat cu o familie dubioasa si o contabila sexoasa si pusa pe rele. Toate ingredientele sunt amestecate de regizor intr-o poveste alabicata, presarate cu poante si servite spectatorilor. Actorii nu sunt foarte cunoscuti (Tom Wilkinson e singurul pe care l-am recunoscut), dar personajele sunt desentate cu talent. Cel putin rockerul junkie mi s-a parut absolut bestial. Nu-i vreo capodopera, dar m-am distrat si il recomand exact pentru ora la care am fost eu sa-l vad: duminica la 5 dupa masa.

Si Lola a fugit

[nota: bai nene, ce prolific sunt la scris sambata dimineata, cand pun filmulete de iutiub!]

Fugi, Lolita, alearga!

Filme: Slumdog Millionaire (2008)

N-am vazut niciunul din filmele nominalizate la Oscar, la dracu’, nu m-am mai uitat cam deloc la filme in ultima jumate de an. Dar dupa ce am aflat castigatorii mi-am adus aminte ca aveam pe un DVD de cateva luni Slumdog Millionaire, marea revelatie a anului. Asa ca m-am uitat la el aseara. O poveste simpluta despre viata grea din suburbiile sarace ale Bombay-ului, in care baiatul bun castiga si potul, se alege si cu fata, happy end pe toata linia. Nici prea-prea nici foarte-foarte, jocul actorilor ok pentru niste anonimi, filmul mi s-a parut relaxant. Reteta tipica pentru un film de Oscar. Nu fac totusi pariu ca peste 1 an o sa-mi mai aduc aminte de el.

Povesti de adormit copiii

Le iubesc. Nu stiu de ce, poate e un semn de imaturitate. Mor dupa povesti. De aia ma joc tot felul de tampenii adventure: vreau sa vad cum se termina! De aia m-am uitat aseara iar la Hellboy pe ProTV. Fiindca e o poveste misto. Un basm pentru adulti retarzi, ca mine. A, si pentru ca era si Selma Blair!

Film: The Million Dollar Hotel

Aseara am avut o surpriza de unde nu ma asteptam: am avut ce sa vad la televizor pe National TV. Filmul asta il mai vazusem acum cativa ani la recomandarea unui amic si imi placuse, asa ca l-am revazut ieri. Impresia buna a ramas.

Un film twisted despre o gasca pestrita de ticniti adunati intr-un hotel sordid care le tine loc de casa si balamuc in acelasi timp. Mel Gibson are rolul unui agent FBI nu mai putin ciudat, venit sa investigheze sinuciderea unuia din “pacienti” care provine dintr-o familie instarita. El si-l atrage de partea lui pe cel mai patetic dintre dilii, jucat foarte nuantat de Jeremy Davies, ca sa afle daca sinuciderea a fost doar atat sau, cum spera tatal victimei, o crima. Milla Jovovich demonstreaza ca stie sa si joace, pe langa sa fie ravasitor de frumoasa, deci Joan of Arc n-a fost un accident. Povestea amesteca faze de umor negru cu diversii nebuni care vor sa profite de pe urma sinuciderii (unul dintre ei se crede al cincilea Beatles renegat, LOL) cu tragedia tentativei de relatie dintre Jovovich si Davies. Chiar daca sfarsitul este dezvaluit inca din primele cadre, filmul nu plictiseste deloc.

Un ultim amanunt este ca povestea e scrisa de Bono (care are si o minuscula aparitie cameo) deci coloana sonora este U2. Un film nerecomandat totusi unuia prea traditionalist.

Seriale

Nu inteleg isteria asta a serialelor. De la an la an ele se mai schimba, apar altele noi, darfiecare reuseste sa adune numere importante de fani care asteapta cu sufletul la gura urmatorul episod pe torrente. The Sopranos, Grey’s Anatomy, Lost, Prisno Break (asta cred ca este apogeul), Battlestar Galactica si asa mai departe. Eu pur si simplu nu ma pot uita la seriale. In primul rand ca mi se par niste scenarii de film pentru care nu s-au gasit bani, asa ca s-au pus la lungit si diluat, apoi difuzat le TV. Apoi ma scoate din ritm tocmai faptul ca sunt impartite in episoade. Ai pierdut unul, nu mai pricepi nimic. Ca oricum de la o saptamana la alta ai si uitatce se intamplase. Iar daca te uiti la serii intregi cred ca asta inseamna nopti pierdute la calculator. Singurele seriale care cred ca merita urmarite sunt sitcom-urile. Dar parca nici astea nu mai sunt asa amuzante in ultima vreme. OK, Seinfeld merita sa-l tragi pe tot si sa faci sesiuni de 5-6 episoade pe seara. Dar Two and a half men sau The war at home nu merita urmarite decat daca prinzi un episod la televizor.

Pentru mine sa dau jos ceva de pe net si sa ma uit presupune destul de multe pregatiri. Facut comod, verificat video, descarcat subtitrari, verificat sincronizare, adus bere / tigari / alune. Iar filmul trebuie sa faca ceva sa merite toata tarasenia asta. Pentru seriale mediocre sau documentare slabute de la Discovery exista TV, telecomanda si canapea.

Ghicitoare

Hai, stiu sigur ca ai vazut Grease cel putin de 2-3 ori.  Dar vreau sa stiu cine e flacaul din poza de mai jos. E simplu daca dau un search pe net, dar vreau aici sinceritate! So, who’s the muscular-geek-gay looking guy?

Karate cu accent pe e! :)

Ha, violenta domestica a capatat noi sensuri: nevasta-mea face karate! Beware!

Apropos de Bond

E cea mai proasta melodie ever! Nu am nimic cu Alicia (hello girl) sau cu White, chiar imi place. Dar piesa e muci pentru o piesa de bond. Shaken, fellas, not steered.