Cum se aranjeaza cartile in librarie?

Sunt in urma rau cu lecturile. Din diverse motive (care tin mai ales de modul de a petrece timpul liber) am citit foarte putin in ultimii ani si pe deasupra sunt restant si la o leapsa bazata pe carte, sorry. dar pe de alta parte nici nu mai am “marfa”, ca sa am de ce sa ma apuc cand imi vine cheful. Asa ca am o mica lista cu carti care mi s-au parut interesante, care mi s-au recomandat sau de care am auzit ca ar fi controversate. Problema e ca, atunci cand intru intr-o librarie, nu stiu cum sa caut un anume titlu sau un anume autor! Cartile par aranjate cumva pe domenii, asa cum e normal, dar cand vine vorba la a selecta cumva, dupa titlu sau autor, alfabetic, volumele – ioc! Nu vorbesc aici de aprozarul sinistru numit Diverta din mol, ci de librariile serioase, specializate. Nu inteleg cum nu e obligatoriu ca in librarii sa gasesti macar o baza de date electronica cu cautare dupa diverse criterii! Librariile imi par ancorate in trecut, nedorind sa se modernizeze, sa iasa in intampinarea cerintelor cititorilor de secol 21. Si din motivul asta s-ar putea ca e-paper-ul, readerele electronice, audiobook-urile si alte asemenea sa trimita destul de curnad cartea tiparita pe hartie catre bibliotecile colectionarelor sau, mai rau, catre muzee.

Carte: Picnic la marginea drumului

In adolescenta am fost mare fan al cartilor SF. Am citit destul de mult din acest gen si am ramas impresionat indeosebi de seria Dune, de scrierile lui Philip J. Dick, Van Vogt, Asimov si Arthur C. Clarke. Dar am inceput si eu, ca multi altii de varsta mea, cu scriitorii romani si rusi.

De fratii Strugatki citisem Tara norilor purpurii, imi placuse, dar nu sa ma dea pe spate. Trecand pe la anticarii de la Universitate, am gasit Picnic la marginea drumului, am luat-o si de alaltaieri pana ieri am terminat-o. Nu e un roman masiv, numai vreo 150 de pagini. Dar e plin de substanta, iar autorii nu fac deloc risipa de cuvinte. Povestea este fascinanta, iar atentia la detalii si modul in care se dezvaluie povestea, intr-un ritm straniu, m-au tinut cu sufletul la gura. Mi s-a parut de departe unul dintre cele mai bune romane SF pe care l-am citit si o recomand ca lectura obligatorie si pentru cei care nu sunt foarte pasionati de sci-fi.Despre acesta carte Stanislav Lem a spus “Este romanul pe care mi-as fi dorit din tot sufletul sa-l fi scris”. Singura problema mi s-a parut traducerea slaba. Parca ar fi tradus nu din varianta originala, ci din cea in engleza, si aia cu stangacii evidente. Iar vreo sansa sa pot citi in rusa n-am.

Acum, ca m-au facut curios, o sa sap dupa mai multe carti dupa rusii astia doi. Sunt curios si cum este filmul, regizat de Tarkovski in 1979. Mi se pare un subiect foarte dificil de abordat, dar criticile pe care le-a primit sunt bune. A, si ca un sfat pentru cititorii mai tineri si poate pasionati mai degraba de jocurile video: S.T.A.L.K.E.R. e inspirat din carte!