M-am intors

E, gata, s-a terminat si cu zilele libere, inapoi la munci… A fost misto in weekend, ne-am adunat cu mai multi prieteni la casa de pe Valea Doftanei, baut beri, facut gratare, un pic de plimbare ca sa arat si eu imprejurimile celor care nu mai fosesera in zona… Chiar si un pic de munca la taiat niste lemne. Se putea mai bine cu vremea, dar oricum nu a ploua asa ca in Bucuresti. La intoarcere drumul a fost liber, desi ne speriasem ca o sa fie foarte aglomerat. Probabil grataristii s-au intors de sambata din cauza ca nu a fost vremea buna.

Ma steapta o perioada aglomerata la serviciu, iar de vineri pana duminica o sa fiu plecat in team building. Ce o sa fie acolo o sa povestesc la momentul potrivit.

Luni

A fost un weekend reusit. Cu mers la munte, facut doua gratare, sarbatorit o amica (cu tort si toate alea) si jucat iams. A fost odihnitor, ziua se statea afara chiar si in tricou, dar noptile au fost reci si a trebuit sa fac focul. Cum am incalzire pe baza de centrala pe lemne, in afara de faptul ca trebuie sparte dint timp si aranjate, e destul de comod. Odata la 3-4 ore trebuie sa treci prin magazia unde e instalata si sa mai pui cativa butuci pe foc. Si daca iti place mirosul de lemn ars, te-ai scos. Caloriferele se incalzesc in cateva minute.

In alta ordine de idei: nu recomand iesiri la iarba verde la Lacul Paltinul. Desi este o zona foarte frumoasa, este populata de o gramada de cocalari, cu manele la maxim, iesiti la un gratar. Mizeria e de nedescris, asa ca mai bine mai mergi cativa kilometri pana treci de Valea Doftanei si gasesti un locsor mai retras unde sa nu te bata nimeni la cap.

Cum sa iti alegi o casa de vacanta

A devenit o moda sa-ti faci o casa de vacanta. Fie ea la mare, la munte sau, dupa buget, la tara, toti orasenii au inceput sa viseze la asa ceva. Cum prietena mea are o casa pe Valea Doftanei de vreo 4 ani, pot sa zic ca sunt un mic expert in domeniu. Asa ca sa vedem la ce trebuie sa fii atent cand vrei sa cumperi o casa de vacanta.

Distanta fata de localitate in care locuiesti.
E un aspect foarte important. Daca iti iei o casa la mare, dar tu stai in Bucuresti e foarte probabil sa nu mergi acolo mai mult de o data pe luna. Daca la inceput vei fi entuziast si te vei duce in fiecare weekend, cu timpul o sa ti se faca lehamite de drum, de trafic, o sa fii obosit vinerea si o sa mergi din ce in ce mai rar. In felul asta casa nu se va mai amortiza niciodata financiar sau din punctul de vedere al satisfactiei. Ia-ti casa la maxim 2 ore de condus de orasul unde locuiesti. Atentie la Zona Crepusculara, gandeste in perspectiva. Valea Prahovei e din ce in ce mai departe de Bucuresti

Uita-te cu atentie inainte sa dai banul!
Vorbeste cu un constructor care sa-ti confirme ca respectiva construcite nu are vicii ascunse. Daca e proaspat spoit nu inseamna ca o in 4-5 ani nu-ti cade casa in cap. Fa o mica investigatie ca sa aflii de ce se vinde casa (daca nu e noua).

Priveste in ansamblu.
Gandeste-te ce posibilitati de petrecere a timpului ai in zona. Ai unde sa pescuiesti? Cat de departe esti de cea mai apropiata partie? Daca vrei sa plantezi pomi in curte sa faci tuica de pere, clima in zona iti permite?
Aici trebuie sa fii atent si la tipul de relief. Spun din proprie initiativa, fiindca pe Valea Doftanei se produc deseori torenti pe versanti cand ploua si pot aparea alunecari de teren. Fii atent la lucrarile de drenaj al apei de ploaie. Ultimul lucru pe care ti-l doresti e sa-ti-o ia casa la vale. Gandeste-te daca ai unde sa construiesti o magazie. S-ar putea in curand sa nu mai ai unde pune lopetile, galetile si alte acareturi care apar pe langa casa omului.

Utilitatile sunt importante.
Daca nu ai gaze, crezi ca o sa te descurci cu incalzirea cu lemne? Sau vrei sa folosesti casa doar 4-5 luni pe an? Stii diferenta intre un godin si o soba de teracota? Ai habar sa le aprinzi? Iarna tevile au prostul obicei sa crape daca e frig. Studiaza cu atentie unde e pusa pompa (in cazul in care nu ai apa direct de la conducta). E bine sa fii aproape de o localitate. In felul asta ai mai putine sanse sa-ti cada curentul electric si sa se repare in 2 saptamani…
Drumurile sunt importante. Trebuie sa fie in stare cat de cat buna, altfel o sa tot schimbi bucse si planetare. Afla cum merge iarna cu deszapezirea.

Casa o sa stea mai mult goala.
Asta-i realitatea. Daca nu cumva tu mai mult esti in concediu decat muncesti. Si atunci trebuie sa te gandesti cine are grija de ea in perioada asta. Iar ar fi bine sa ai macar 2-3 vecini in zona care sa stea acolo permanent. Mai ales in zonele rurale oamenii astia o sa aiba grija de casuta ta, sa mai repare gardul daca vine furtuna, sa te invete sa tunzi pomii si eventual sa-ti dea iarna drumul la incalzire cand le dai un telefon. Evident contra cost, dar in general se multumesc cu putin. Ca sa nu mai zic ca poti sa iei de la ei un lapte proaspat, un ou, o branza.
Casa se deterioreaza si stand goala, parca mai ceva decat daca e permanent locuita. Pune obloane la geamuri ca sa eviti accidentele in caz de natura infuriata.

Nu te intinde mai mult decat ti-e plapuma!
O casa mare costa mai mult decat una mica, si pe langa asta costurile de intretinere cresc exponential! O casa cu 2-3 camere va fi suficienta pentru tine si prietenii tai. Vara eventual se pot instata corturi sau o rulota in curte. De aceea terenul e mai important decat suprafata construita. .
Asteapta-te la costuri de intretinere: gaz (lemne), curent, plata pe la diversi meseriasi (mereu e ceva de facut), diverse obiecte (si acolo ai nevoie de pasta de dinti, sapun, prosoape). Electrocasnicele vechi sunt tocmai bune. Nu ai nevoie de combina frigorifica, un congelator pentru carnea de mici si bere va fi de ajuns. Dar un boiler s-ar putea sa se dovedeasca util.

La final: gandeste-te daca vei merge suficient de des.
Daca mergi o data pe luna, mai bine te duci la cabane si hoteluri. Te va costa mai putin per total. Ia in considerare si daca vei avea prieteni dispusi sa te acompanieze. Sfatuieste-te si cu parintii: poate ies la pensie, nu? Poate vor merge si ei alternativ cu diversi invitati. Chiar daca o casa la Predeal pare o idee fantastica, gandeste-te ca exista locuri superbe mai aproape de casa ta, poate in afara directiei traficului infernal de weekend. Cu cat ajungi mai usor, cu atat vei merge mai des si mai cu placere.

Ca o concluzie.
Pot sa zic ca intr-adevar am mai rarit-o cu Doftana in ultima vreme. Iarna e oricum mai greu cu incalzirea, nu poti sa stai prea mult afara, nu prea ai ce face in zona. Si pana la prima partie faci cam mult. Dar vara e absolut superb in zona. Mai ales faptul ca mai poti sa faci una-alta prin gospoarie mie imi place foarte mult (am copilarit la bloc, in “confortul stalinist”).
Asa ca ia aminte la sfaturile de mai sus. Si daca ai niste lovele in plus (hahaha!) si te atrage ideea, ia-ti o casuta de vacanta. Marele avantaj: te poti relaxa ca in concediu, in afara orasului, fara sa te streseze toti habarnistii turismului de masa de care sunt pline statiunile la munte si la mare.

Mancare la Bruxelles

De fiecare data cand merg in strainatate imi place sa incerc mancarea locului, dar mai ales sa ies in carciumi, fie ele puburi, restaurante, terase sau bistrouri. Sunt locuri in care, pe langa ca poti gusta bunatatile tarii respective, cunosti oamenii in intimitatea unei mese bune. Si daca bucatele sunt stropite cu un vin sau o bere, discutiile devin intotdeauna mai pasionante. De aia m-am gandit sa povestesc ce am mancat pe la Bruxelles cand am fost plecat in ianuarie.

 

O sa incep cu micul dejun de la hotelul Radisson Sas. Asa cum am mai spus, hotelul era tipic pentru oameni de afaceri care nu stau mai mult de 2-3 zile intr-un oras. Asa ca, bineinteles, micul dejun era unul international. Salonul era de fapt chiar in barul hotelului, bufetul fiind organizat in spatele tejghelei. Destul de incomod si inghesuit, acest bufet era si cam saracacios. Pentru un hotel care costa 175 de euro pe noapte a fost chiar dezamagitor. 2-3 feluri de mezeluri banale, 2-3 feluri de branzeturi insipide, cereale si lapte, fructe si oua. Toate pareau cumparate de la hypermarket cu cateve saptamani in urma. Am incercat o singura data English breakfast si am constatat ca, asa cum banuiam, nu este facut pentru stomacul nostru de europeni continentali. Fasole la 8 dimineata in combinatie cu carnati sau bacon a fost pur si simplu prea mult. Singurul lucru care a mai salvat intrucatva micul dejun a fost cafeaua, servita intr-un recipient ca un termos de vreo jumatate de litru, fierbinte, proaspata si buna. Dar faptul ca nu o puteai sorbi la o tigara ii stirbea farmecul destul de mult. Una peste alta breakfast-ul de la Radisson Sas nu facea mai mult ecat sa-ti umple stomacul pentru ziua care incepea, iar cea mai buna nota ar fi luat-o fructele proaspete relativ variate.

 

Prima masa am luat-o la la o carciuma tipic belgiana. Spun carciuma si nu resturant pentru ca lasa mai degrama impresia de pub britanic. Fara fete de masa (gizas, chiar nu mai are nimeni timp de spalat si apretat?) si cu mese inguste si lungi, parea mai degraba un local in care sa bei 2-3 beri sau pahare de vin si, daca eventual ti se face foame, sa iei niste “fish & chips”. Cu toate astea meniul era destul de bogat, ceea ce apropia localul de ideea de restaurant. Am inteles ca era unul din cele mai vechi din oras, asta poate fiind explicatia pentru aspectul un pic spartan. In Bruxelles nu se fumeaza in restaurante, asa ca la intrare erau mereu cateva persoane luandu-si portia de nicotina. Serviciul a fost prompt avand in vedere ca eram un grup destul de mare de vreo 20 de oameni

Am inceput cu o portie de crochete de creveti si branza, acoperite cu o crusta crocanta si suficient de fierbinti ca branza sa se intinda in moate delicioase. A fost excelent si daca in loc de doua ar fi fost 4 crochete ar fi putut fi felul principal al cinei. Acesta a fost de de fapt o tocana belgiana de vita. Carnea era preparata inabusit si era condimentata potrivit, cu diverse “ghemuse’ pe care nu le-am putut identifica. Desti a fost o mancare foarte buna, prin prisma paletei de gusturi pe care le oferea vita, portia a fost atat de mare incat nu am putut sa o dau gata. Singurul repros ar fi garnitura de cartofi prajiti care se potrivea cu o tocana ca nuca in perete. Nu am luat desert, dar am baut cateva pahare de vin rosu asemanator cu Cabernetul (desi nu ma pricep la vinuri, I’m a beer guy J ) care a avut ca singura calitate evidenta talentul de a dezlega limbile mesenilor. Despre pret nu pot spune nimic pentru ca a fost platita de organizatori, dar suspectez vreo 25-30 de euro fara vin.

 

A doua iesire a fost la un restaurant italian. Aici lucrurile au fost mai simple pentru ca mancare italiana am tot mancat prin Bucuresti. Restaurantul era micut dar chic si era tinut de doi frati cat se poate de italieni. Asta inseamna evident camasi impecabile deschise la gat cat sa se vada lanturile groase de aur si foarte, foarte mult gel. Serviciul amabil si prompt, as zice amical, la sfarsitul serii am avut chiar voie sa fumam inauntru pentru ca era tarziu si nu mai erau alti clienti. Din partea casei am fost tratati cu niste mini pizza gustoase si variate pana ne-am hotarat ce sa comandam.  Am luat ca starter un carpaccio de vita, subtire ca un pergament, crud dar gustos .Felul principal a fost pentru mine o combinatie de doua feluri de paste cu somon si creveti, excelente si intr-o portie uriasa. Pastele erau mai fierte decat m-as fi asteptat, dar asta e un aspect pozitiv, pentru ca, desi am ascendenta italiana, nu mi-au placut niciodata al dente. Vinul a fost iarasi banal, un vin alb demisec pe care l-am facut impreuna cu niste colegi nemti… spritz. Desert am luat tiramisu, foarte bun si cremos. Iar cateva paharele de grappa (un fel de tescovina slaba) servita rece mi-a dat o mica durere de cap a doua zi.

 

Ce as mai putea spune despre mancare la Bruxelles? M-a frapat faptul ca am vazut mai multe chioscuri pe strada cu escargots, de parca melcii ar fi fast-food-ul belgienilor. Asta ca sa nu mai vorbesc de chitimiile de gaufre si sutele de ciocolaterii cu care era impanzit orasul. Una peste alta, desi n-am apucat sa incerc decat sumar mancarea traditionala belgiana (in special waterzooi) pot sa spun ca ce am gustat mi-a placut. Si faptul ca serviciul la carciumi a fost in cel mai rau caz serios-rapid-rece este inca un plus. Acum deja am devenit curios sa incerc si unul din restaurantele cu acest specific din Bucuresti.

Bruxelles pe scurt

Asa cum am promis o sa-ti povestesc in cateva randuri aventurile mele la Bruxelles.

Am fost plecat in interes de business, adica la un curs trimis de serviciu. Asa ca din start stiam ca nu o sa am prea mult timp sa vizitez. Dar pana si asteptarile mele cele mai pesimiste mi-au fost belite

In fine, totul a inceput pe fuga si s-a terminat la fel. Aeroport la 7 dimineata, adica sculat pe la 4, taxi pe la 5 si cafea de 100.000 in aeroport pana la zbor. Zborul propriu zis a fost OK, doar ca fiind singur si afara (in Bucuresti) ceata mi-a fost nitel… Hmm cum sa zic… Stii tu. Dupa ce a venit un nene sa dezghete aripile si motorarele cu un rahat verde de tip SF, am decolat. La nici 200m altitudine ce sa vezi: un rasarit superb si un senin cat vezi cu ochii. M-am ofticat prima oara ca n-am aparatul foto la indemana.

In aeroport la Bruxelles m-am descurcat cu formalitatile si am luat harta. Pe urma am luat un tren spre oras. Aici am avut primul contact cu belgienii. Bai frate, mi s-au parut foarte amabili. Mi-au dat indicatii, mi-au spus unde sa merg, ce mai, o impresie foarte buna. Franceza e inteligibila chiar si pentru un incepator ca mine si foarte multi oameni vorbeau engleza OK. Asa ca, ajutat de diversi, am schimbat tren, metrou si dupa 10 minute de mers pe jos am gasit hotelul. A fost bine ca m-am incapatanat sa nu iau un taxi, pentru ca la intoarcere mi-a luat 60 euro!!! Hotelul era proaspat renovat, de business, dar una peste alta dragut. Nici nu ma asteptam sa fie nasol la 165 euro camera. Am facut un dus, am stat nitel pe messenger (avea wireless moka) si am zis sa ies, ca mai aveam cateva ore pana incepeau intalnirile legate de training.

Ei si aici a inceput partea proasta. Hotelul era in cartierul de afaceri, unde erau numai cladiri moderne si sediile institutiilor europene. Si fiind duminica era pustiu! Asa ca m-am invartit prin zona am tras cateva poze si am intrat in singura cafenea pe care am gasit-o deschisa. Preturile erau OK, adica parca mai ieftin decat la Paris. In general oamenii au fost prietenosi, am intrat in vorba cu cativa. Si evident, berea era foarte buna

Dupa amiaza au inceput cursurile si n-am mai avut timp de nimic. Asa ca sar direct la ultima zi, cand am avut liber de la 11 la 5 seara sa ma invart prin oras. Prin amabilitatea lui Erhardt (asa se scrie?), un belgian care a participat la curs, ne-am invartit cateva ore prin centrul orasului. Si ca un bou, pentru a doua oara, mi-am uitat camera foto la hotel . Asa ca am tras poze cu telefonul si au iesit muci. Oricum, orasul e frumos. Stradute mici si elegante, curatel, plin de cafenele si berarii. Am luat ciocolata si alte dulciuri traditionale pentru acasa, am vazut primaria si superba cladire a bursei, si am luat pulsul orasului. Oamenii relaxati, si in general un amestec de rase si culori ca la Paris. Zeci de feluri de bere, una mai buna ca alta, fiecare turnata de la tuturoi in paharul potrivit! Singura care nu mi-a placut a fost berea alba, prea acra dupa gustul meu.

Am fost impresionat de o zona cu stradute numai cu restaurante, toate cu mese scoase in strada, desi erau doar vreo 10-12 grade. In fata fiecare carciuma avea etalate la gheata diverse fructe de mare si alti crocobauri in aranjamente dichisite. Tot aici erau magazinele de ciocolata de lux, cu vanzatori cu halate impecabile, purtand manusi, in care mi-a fost frica sa intru la gandul preturilor .

Usor-usor timpul a trecut. Am lasat-o pe Jo, o englezoaica, la gara (geez, 3 ore pana la Londra cu Eurostar!) si Erhardt m-a dus cu masina la hotel. Am luat taixul ala scump si am facut ultimele cumparaturi in aeroport. De suveniruri nici nu poate fi vorba. Numai cacaturi Made in China pe care le gasesti in toata Europa. Si chiar in Europa din Colentina :)) . Nici macar ce gasesti in Brighton, UK. Am stat de cateva beri la un fast food cam nasol, am lasat bacsisuri grase ca sa scap de marunti si am mers la imbarcare. Aici am avut o problema. Ceva din hainele mele facea detectorul de metale sa piuie. Asa ca am fost perchezitionat manual si as zice destul de amanuntit :). Am pierdut 15 minute. Dupa ce am scapat, ce sa vezi: evident ca poarta mea era printre ultimele! Si da-i si alearga pe benzile rulante, cu geanta cu laptopul ala arhaic si greutz in spate. Ce sa mai zic ca la un moment dat am auzit ca “Passenger Mihai is called to gate number 38!”. (Mihai e prenumele, probabil am completat gresit formularul cand am luat bilet.) Pana la urma, cu chiu cu vai, am ajuns. Cand m-am scobit dupa bilet mi-a cazut pasaportul, noroc ca cineva mi-a atras atenia. Ma simteam ca Mr Bean! Pe zborul de intors am dormit ca valiza in gara

Bucurestiul m-a primit cu o vreme cetoasa, la ora 12 noaptea. Eram frant si abia asteptam sa ma bag in pat, cu gandul ca a doua zi merg la birou. Si ca sa fie treaba treaba, am dat 800.000 pe mizeria de Fly Taxi pana in zona Iancului. Ce sa le zic decat MURITI! Mai ales soferul care aveau un cacat de GPS pe care tot drumul l-a lasat pe volum maxim. Ca sa aud eu cum nu respecta indicatiile si ma ia pe ocolite.

Ar mai fi de povestit despre Bruxelles, dar vreau sa fac un epsiod doar cu ce am mancat si baut. Pentru ca e si asta o parte importanta din cultura unei tari. Stai usor ca n-o sa-l concurez pe Cristi Roman, dar e pacat sa nu dau cateva randuri pe goarna :).

Si aici ai cele cateva poze, din care jumate sunt la hotel Te las cu un pahar de bere belgiana! Cheers mate!