[Ma gandisem initial sa scriu la misto ca a fost mega-destrabalare, asa, ca-n filmele americane, cu bagaboante, dezmat si cai in casa. Doar ca Tom Hanks s-a apucat sa faca filme bune de atunci, apoi sa faca filme proaste pentru gospodine, plus ca mai sunt niste neveste care ar putea sa dea geana pe aici si sa creez probleme de familie. Asa ca: adevarul].
Am mers cu o duba. Da, nene, cu un microbuz ostenit, dar care ne-a dus pana in Valea Doftanei. Pe drum am baut Jack. Direct din sticla, ca-n filme. Dar eu mai mult am mimat de fapt, ca sa nu ma fac praf prea devreme. Si am ajuns, desi era cat pe ce sa dam peste un betiv care trecea podul de pe DN1 la intrarea din Campina de parca era mosia lu’ ma-sa.
Cazarea a fost okay. Gagici n-au fost, deci riscul de gonoree a fost redus mult. Doar lautari. Lautari? Da, lautari.
Mie nu-mi plac lautarii, nici muzica lor. Se pare ca sunt demodat, pentru ca celorlalti le placeau. Muzica lautareasca si lautarii, zic. Mi-au placut si mie dupa fro doo beri, sa traiasca nea Vasile si acordeonul lui Weltmaister, iar zic. Si s-a mancat. Adica matzul negru cu coitze funny a halit carnati si resturi de friptura. Noi, astia bipezii, mai mult am baut. Si am cantat, evident, ca sa il facem de cacao pe lautar. N-a mers.
Am ascultat fel de fel de muzici. Si a fost frig, si am facut gratar, si v-am cantat, si v-am iubit. Adica am ascultat lautarul, pianistul si pe fratele Speedy. Care da, canta mizerabil. Dar la betie merge. Pe langa asta, am cunoscut un tip interesant. Stiai ca la pensie poti sa ai Harley cu remorca? Si am baut.
Frig. Apoi m-am trezit, cu ness si radio la maxim. Si, surpriza, jupanul casei avea motor. Matzul carnatz. Fun, fun, dar dupa ness merge bere. Si bagaj, plecat, ciorba. De burta pentru toti, eu multumesc, nu. Si ginerica-to-be mahmur si cu durere de cap. Pe urma conversatii interesante, eu fiind singurul matol, restul chiauni, eu vorbaret, ei adormiti. 100 km, apoi Bucuresti. Nevasta-mea o sa povesteasca restul!
Am gasit cel mai bun exemplu de “asa da”. Si, pentru ca e amic cu fratele Speedy, dau si link (desi nu cred ca e asa plin de amatori de motoare aici). Pentru ca mi-a placut cum a reconoscut omul relele, cum a recomandat bunele si cum incearca, fara sa se streseze, sa vanda ceva. Desi n-am o parere buna despre motociclisti in general, as vrea sa gasesc asa anunturi si pentru masini, sau orice alta chestie care se vinde pe net.
De data asta nu mai sunt in pozitia de a da sfaturi, ci in aceea de a primi inapoi amintiri. Amintiri cu sali de clasa goale in asteptarea bacului, de walkman-uri cu casti de sarma, de ultima vara de liceu. Si de muzici recomandate cu nasul pe sus de colegi care acum au par alb in cap. Multumesc…
Nota Bene: Do not read the lyrics whilst listening to the music.
My world is miles of endless roads
That leaves a trail of broken dreams
Where have you been I hear you say
I’ll meet you at the Blue Cafe
‘Cause, this is where the one who knows
Meets the one who does not care
Cards of fate, the older shows
The younger one, who dares to take
The chance of no return
Where have you been?
Where are you going to?
I want to know what is new
I want to go with you
What have you seen?
What do you know is new?
Where are you going to?
‘Cause I want to go with you
The cost is great, the price is high
Take all you know, and say goodbye
Your innocence, inexperience
Mean nothing now
‘Cause, this is where the one who knows
Meets the one who does not care
Where have you been I hear you say
I’ll meet you at the Blue Cafe
Where have you been?
Where are you going to?
I want to know what is new
I want to go with you
What have you seen?
What do you know is new?
Where are you going to?
‘Cause I want to go with you
Where have you been?
Where are you going to?
I want to know what is new
I want to go with you
What have you seen?
What do you know is new?
Where are you going to?
I want to go with you
E toamna. Nu stiu de ce naiba tot scriu despre vreme, poate pentru ca sunt nitel meteosensibil, poate din lipsa de subiecte. Cert e ca e toamna. Sunt frunze pe jos, copacii sunt in nunate de galben – maro – ruginiu, ploua, e racoare, e mohorat. Traficul in oras e infernal, trecatorii sunt zgribuliti si sar grabiti peste baltile de pe trotuare. Vreme de guturai. Totusi ceva lipseste.
Mirosul de frunza arse. Imi amintesc in copilarie cum oamenii de serviciu de la scarile blocurilor adunau frunzele uscate cazute in gramezi si le dadeau foc pe un spatiu verde de pe langa cladiri. Nu pot sa nu asociez toamna cu mirosul ala de frunze uscate arse, un mic umede si care ardeau greu, mocnit. Mirosul ala care prevestea mirosul de zapada, de ger si de brad al iernii care statea sa vina. Probabil ca acum nu mai e voie sa arzi frunzele cazute, sa nu poluezi cumva orasul asta imbacsit. Iar odorizante de casa cu miros de frunze uscate arse nu am gasit pana acum la magazin. Totusi ceva lipseste…
De vreo cativa ani am inceput sa aud de scoaterea sfintelor moaste la pupat in fata bisericii mai des decat in ultimii 20 de ani la un loc. Mi se pare pur si simplu de neinteles isteria asta romaneasca de a participa la astfel de procesiuni. Sa vii cu 3 zile inainte de la Cosoaia cu personalul, sa dormi aiurea pe vreo banca in parc, sa te inghestui in frig la cozi si sa manaci biscuiti ca sa ajungi la un final sa te rogi in fata unor oase obosite ale unor morti de acum 1.000 de ani. Smart, ce sa zic…
Zilele astea am fost al naibii de aiurit. Am reusit sa incurc vreo doua lucruri pe la munci, nu prea am reusit sa ma concentrez pe ceva calumea, nu-mi dau seama de ce. O fi de la toamna asta calduta, care parca trage la somn si leneveala. Oricum, cea mai tare dovada ca sunt zapacit a fost ca am reusit sa-mi tai unghiile de la o singura mana!
Uitasem ce misto e sa stai in casa imbracat in pijama! De ani buni nu am mai folosit pijamale, preferand sa dorm in tricouri cu maneca scurta si un short. Dar zilele astea am facut intamplator rost de o pijama si tin sa confirm ca e un sentiment net superior. Tatal prietenei mele si-a luat dintr-un hypermarket una XXL, el e mai solid de fel, dar cand a ajuns acasa a avut surpriza sa-i fie mica. Binisor mai mica, de vreme ce mi se potriveste mie, la 1.75 si 65 de kile.
E un model clasic, din ala cu bluza cu maneca lunga cu nasturi si buzunare si pantaloni largi, cu un model oarecare vertical. Nu pot sa spun cat de comod stai in ea, nu doar in pat, ci asa, aiurea, in weekend prin casa! Materialul e usor si moale, imi da un sentiment de vaga raceala sau leneveala de duminica dimineata… Ce mai, am gasit alternativa la ideea de papuci si halat: pijamale.
In alta ordine de idei, saptamana asta sunt invitat la o petrecere a burlacilor, deci o sa fiu defect vreo 2 zile dupa. Culmea e ca zapaceala se intampla pe la munte pe undeva, cu transportul cu un microbuz si cazare pe-acolo o noapte. Deci probabil ca o sa fie o betie de zile mari, ca altceva nu stiu ce se poate intampla la genul asta de petrecere. Se vorbise la un moment dat de stripeuze si alte nebunii, dar pana la urma s-a renuntat (cred, daca nu vrea cineva sa faca vreo surpriza). Sunt curios cum o sa fie, ca n-am mai fost la petreceri ale burlacilor. Oricum, daca o fi ceva spectaculos o sa revin cu povesti. Si, in cazul in care nu mai apara de joi pe-aici prea des, nu-i rost de ingrijorare: sunt probabil prea mahmur ca sa pot scrie corect romaneste.
A venit nea Croitoru cu formula noului guvern. O pun si eu aici, copy/paste de la EvZ, sa ramana pentru posteritate. Ca altfel, dupa ce va pica in parlament, o sa fie uitat cat ai zice peste. Deci:
• Mihai Şeitan - Ministerul Muncii
• Bogdan Aurescu – Ministerul de Externe
• Gheorghe Pogea- Ministerul Finanţelor
• Cătălin Predoiu- Ministerul Justiţiei
• Emeric Şaghi – Ministerul de Interne
• Adriean Videanu- Ministerul Economiei
• Daniel Funeriu- Ministerul Educaţiei
• Vasile Blaga – Ministerul Dezvoltării şi Turismului
• Mihai Stănişoara – Ministerul Apărării
• Adrian Rădulescu – Ministerul Agriculturii
• Cristian Vlădescu – Ministerul Sănătăţii
• Teodor Paleololgu – Ministerul Culturii
• Sulfina Barbu - MinisterulMediului
• Radu Berceanu – MinisterulTransporturilor şi Comunicaţiilor
Deci Basescu face in continuare pe nebunul si lasa guvern interimar pana dupa alegeri. Nu te mai enerva ca sunt in lista aia nume de care n-ai auzit niciodata! De multi nici n-o sa mai auzi. Pe mine ma exaspereaza mai degraba numele cunoscute! Berceanu, Pogea sau Videanu cred ca si-au demonstrat deja competenta, nu?
Dupa alegeri [nu spun care, ca nu stiu, dar cred ca nu astea prezidentiale, anticipatele alea din februarie-martie] ne ia dracu’. Asa ca nu-mi mai bat capul cu nume noi. Alea vechi ne-au bagat in groapa!
Am gasit pe net o firma care dadea un anunt de angajare. Postul: runner. Adica un soi de om bun la toate, jumate curier, jumate sofer jumate dracu’ sa-i ia ce. Nu-mi spune ca sunt prea multe jumatati! Astia gasesc acum nume idioate pentru orice serviciu. Ma gandeam ca mi-ar placea si mie sa fiu o vreme runner. Doar ca nu stau formidabil cu conditia fizica…
In timp ce mergeam spre casa, mirandu-ma unde si cand au disparut fetele de la biserica Matasari, mi-am dat seama ca inca e lumina. De vreo 2 saptamani nu mi s-a mai intamplat sa ajung acasa si sa nu fie intuneric. Mi-am adus aminte ca plecasem mai devreme de la serviciu.
Tatal prietenei mele si-a luat dintr-un hypermarket una XXL, el e mai solid de fel, dar cand a ajuns acasa a avut surpriza sa-i fie mica. Binisor mai mica, de vreme ce mi se potriveste mie, la 1.75 si 65 de kile.
