A, si inainte sa plec, doo vorbe

Ce masini ii plac cel mai mult romanului? Nemtesti. Precizia care armate a uimit Romania, comparatia cu Armata Rosie fiind inevitabila? Armata germana. Ce sosele zice romanul ca sunt cele mai tari? Nemtesti. Dupa ce model s-au organizat caile ferate in perioada in care iti reglai ceasul dupa acceleratul de si un sfert? Alea nemtesti. Cine e in perceptia colectiva romaneasca cel mai corect si disciplinat si stralucitor in toate alea neam? German. Si care oras a fost Capitala Culturala Europeana? Sibiul, zis si Hermannstadt. Atunci nu crezi ca ar alege romanul un presedinte neamt? Ba da.

Ma intreb de cat timp ar avea nevoie Klaus Johannis ca sa castige alegerile prezidentiale? O mai fi suficient daca ar intra in cursa in urmatoarele 3-4 saptamani? Eu zic ca e nitel prea tarziu, dar un cutremur provocat de retragerea de la candidatura a lui Basescu ar putea schimba multe…

AFK

O sa lipsesc in weekend de pe aici. Nu ca as fi eu foarte harnic la scris sambata si duminica, dar acum chiar ma duc pe Valea Doftanei. N-am mai fost de mai mult de o luna si vreau sa vad ce se mai intampla pe acolo. E chiar pacat sa las casa aia asa neexploatata. Sper sa apuc sa fac niste poze, daca e ceva interesant de vazut pe-acolo, sa rad niste beri in curte, la umbra si sa dorm ca porcul pe racoare. Asa ca ne auzim probabil pe luni, daca nu cumva ma mananca sa iau cu mine laptopul si modemul de Vodafone…

Frici

Cand e vorba de mine, de siguranta mea, de ceva legat de propria persoana, rareori mi-e frica. Nu o zic ca sa ma laud, dar pur si simplu nu am senzatia de firca. Ma cuprinde mai mult o tensiune, ca o eliberare de adrenalina. Se manifesta cu respiratie sacadata, tremur in maini, dar mai degraba ca o incordare a nervilor. Si de obicei imi trece mult dupa ce cauza a fost inlaturata. Alta e povestea cand e vorba de altcineva. Atunci cand ma tem pentru alta persoana mi-e pur si simplu frica, imi pun o mie de intrebari, imi fac griji, mai ales vreau ca totul sa se termine cat mai repede. E o senzatie mult mai chinuitoare, mai ales daca nu pot sa fac nimic si ma simt neputincios. Cred ca e vorba de responsabilitate. Fata de mine insumi accept mai usor cand fac greseli sau sunt in pericol sa suport consecinte neplacute. Fata de celalalt de care-mi pasa ma innebuneste gandul ca ar putea sa se intample ceva rau si simt ca eu as fi responsabil, desi de cele mai multe ori sunt chestii asupra carora n-am nici un fel de control. Nu stiu cum sa explic mai bine sentimentul asta, dar pentru mine m-am obisnuit sa nu-mi fac prea multe griji. Nu e valabil si pentru ceilalti.

Dezinteres

Pana acum ceva vreme credeam ca media romaneasca are o problema cu relevanta informatiilor pentru cititorii de categoria mea. In sensul ca e prea mult zgomot si prea putina substanta, cel putin pe temele care ma intereseaza pe mine. Asa ca am renuntat sa mai citesc 5-6 ziare, sa vad 2-3 buletine de stiri la televiziuni diferite si am inceput sa sap dupa surse mai consistente pe internet. Dar acum am remarcat ca nici astea nu ma mai satisfac. Pur si simplu mi-am pierdut interesul pentru informatie. Mi se pare suficient sa frunzaresc Evz sau Cotidianul ca sa imi fac o parere despre politica/international/social, Engadget pentru tehnologie, Capital/SFin pentru economie si asa mai departe, fara sa sap dupa detalii si amanunte. Mi se pare ca informatia, desi relevanta, nu imi imbunatateste cu nimic viata. Ce sens are sa aflu 100 de detalii despre politica americana in legatura cu situatia din Irak? Cu ce ma va afecta asta pe mine? La noi politica va merge in acelasi ritm, viata mea si a celor de care-mi pasa va fi la fel de buna sau rea precum ni le putem face, criza economica va dura la fel de mult sau de putin. Asa ca de ce m-ar interesa sa am acces la o cantitate asa mare de informatii?

Comentariu cu vise

[Postul asta trebuia sa fie un comment aici, dar am zis ca e prea offtopic si aberant, asa ca l-am facut direct post. ]

Am visat azi noapte serpi si pisici. Si un bloc de garsoniere din Dristor care-mi revine obsesiv in vise, desi n-am intrat decat de vreo cateva ori in el sa-mi inchiriez casete video si sa iau bors. Se facea ca eram la ultimul etaj si pe teresa blocului (unde n-am fost niciodata) era o spalatorie/uscatorie sau asa ceva. Si pe scari si in lift erau serpi. Iar eu incercam sa trantesc usa de la lift ca sa nu intre serpii peste mine.

Cu pisicile e alta poveste. Asta-i mai simpla: intrase Mitziloiul in dormitor (chiar intrase) si s-a asezat la picioare pe pat. A trebuit sa dorm cu grija, sa nu dau peste el cu picioarele. Si la un moment dat m-am trezit si am vazut ca langa pat mai era o matza, portocalie si mica. Care a incercat sa fuga, dar n-avea pe unde ca era inchis geamul. Si pe urma m-am trezit iar, ca sa constat ca de fapt nu era nici urma de pisica portocalie. Doar una tarcata, care era aia care trebuie.

M-am culcat la loc, ca aveam un somn lipicios in mine si o durere vaga de spate, gandidu-ma ca ar fi totusi de preferat pisici in loc de serpi. M-am trezit din nou cu o secunda inainte sa sune ceasul fara sa-mi aduc aminte ce animale au mai trecut prin capul meu.

Am ingrasat pisica!

Deci cum sa incep eu… Pe scurt Mitzifloiul a inceput sa capete proportii Rubensiene si eu nu stiu ce sa fac! Cred ca tine de alimentatie, ca doar nu-i normal sa se ingrase asa, de bine ce-o duce. Iar faptul ca am castrat-o nu cred ca are legatura (asa cum am povestit, a fost o castrare doar asa, sa fiu eu sigur). Asa ca am stat sa ma gandesc ce si cat mananca.

Initial cand a inceput sa vina regulat la noi i-am dat Whiskas la pliculete, vita cu sos sau pui. Parea ca ii place mai mult vita. Mancare uscata nu prea servea decat in caz de forta majora, dar la un moment dat am descoperit crantanelele de la Royal Canin pentru blana nu-stiu-cum. Pana aici mi-a fost! Pe astea le mananca matza de zici ca a venit sfarsitul lumii. Si, bineinteles ca o doamna ce e, nu mai vrea sa manace altceva decat daca moare de foame. Acum ma gandesc ca de la astea tre’ sa fie, dar nu stiu ce sa fac.PE de o parte n-am control asupra pisicii pentru ca nu stiu ce mananca cand iese afara (si sunt aproape sigur ca mai are o “familie”, doar nu s-a dus singura la veterinar la castrat). Pe de alta, n-am chef sa o infometez, ar putea sa nu fie sanatos. Asa ca, pana sa ma duc la veterinar iar, incerc sa gasesc sfaturi online, ca face ca dracu cand o duc la cabinet. Am vazut ca exista la Royal Canin mancare de dieta, asa ca asta-i primul lucru pe care o sa il incerc. Daca nu, poate duc matza la o liposuctie, ca la un moment dat n-o sa mai incapa print poarta de la curte ca si intre in casa!

Care mai e scorul la bila?

Duminica eram prin fata casei, mesteream nu stiu ce la masina prietenei mele. Si ma interpeleaza unul cam de-o varsta cu mine, poate mai mic cu vreo 2 ani: Frate, sunt cu scuterul si-am ramas fara benzina si n-am bani! Ma uit la el circumspect si ii zic ca nu pot sa scot benzina din rezervor. El ca nu, daca n-am sa-i dau bani de 1-2 litri de benzina, ca el n-are nici o chiftea. Ma uit mai atent, mai ales la maini si picioare, ca sunt patit. Pe urma ma apuca jena ca-l suspectez pe om. Vorbea civilizat, parea doar disperat ca a ramas fara benzina si fara bani. Ma duc cu el la magazin sa schimb ca nu aveam marunt si ii dau 15 lei. El ca sa-i mai dau 5 ca sa-i ajunga pana acasa. OK, ii dau, imi multumeste de 100 de ori, ma intreaba cum ma cheama, imi zice ca zilele viitoare o sa vina sa-mi aduca banii inapoi si pleaca grabit.

Mi-am aprins o tigara si, uitandu-ma cum o luase grabit si nervos la goana, sunt convins ca se duce sa isi ia marfa. Si imi vine sa ma plesnesc peste bot ca e a treia oara cand iau teapa. Macar asta a avut un motiv bine scornit. Pastele ma-sii, cat dracu’ e bila de heroina?

Regrete

Ieri am facut o greseala. N-am reusit sa ascult pe cineva, n-am inteles ca as fi putut fi (desi probabil insignifiant de putin) de ajutor. Am refuzat fara sa imi dau seama sa sustin pe cineva care avea nevoie. Mi se pare inutil acum ca ma simt prost. Au vreo valoare regretele, atunci cand nu mai e nimic de facut?

Din nou “Raul cel mai mic”

O argumentare pertinenta m-a pus iar pe ganduri. Eu la ultima tura de alegeri n-am mai votat. Si am incercat sa ma abtin si pe aici sa comentez prea mult de politica. Pentru ca am ajuns la concluzia ca n-are rost, politicienii oricum nu mai pot fi influentati de vot sau de presiune publica, prostii sunt prea multi si prea usor de manipulat si schimbarea nu mai are de unde sa vina, pentru ca deja au fost toti la putere cel putin odata si nu s-a remarcat nici unul cu mare branza. Chiar, e vreun partid care sa nu fi fost vreodata la putere? Nu, PIN-ul nu a fost niciodata un partid, doar cativa amici care organizau conferinte de presa. Deci?…

Vacanta de vara

N-am mai fost in vacanta de vara de 10 ani. Nu se pun concediile de o saptamana doua, vacanta propriu zisa, din timpul scolii, liceului sau facultatii. Da, chiar in februarie 2000 m-am angajat prima oara in mod serios, deci ultima vacanta full a fost in 1999.

Imi aduc aminte de atmosfera de lancezeala din zilele calde de vara in care n-aveam nici un plan si nici o grija. Fie ca ieseam la un baschet dimineata sau o ardeam aiurea prin casa citind sau uitandu-ma la TV, prima parte a zilei era o semi-plictiseala toropita, asteptand seara sa se faca mai racoare. Iar dupa ce se intuneca stateam cu prietenii din cartier la taclale, cand eram mai mici la o inghetata, apoi prin liceu la o bere pe gard. Si ajungeam acasa noaptea tarziu, cand parintii deja incepusera sa se ingrijoreze. Acum am cateva zile de concediu in care nu reusesc niciodata sa ma odihnesc asa cum as vrea. Si cred ca nici n-as putea sa stau mai mult de cateva zile asa aiurea, fara sa fac nimic, fara sa am nici un plan pentru a doua zi. Dar asta nu ma impiedica sa-mi fie dor de vacanta de vara…