Aproape gata

Am venit ieri seara din Grecia, am facut 11 ore pe drum si am reusit sa-i fentam cu succes pe militienii bulgari, mai pusi pe spaga decat aia ai nosti domestici. Pentru ca ai nostri cu radarul la 10 km de granita nu luau mita, chiar taiau amenzi! Bine ca i-am pacalit si pe astia. A fost misto la mare, chiar daca vremea a fost cam ciudata. Bine macar ca n-a plouat asa naspa ca pe aici. Povestea si 2-3 poze (mi-a fost o lene gigant sa car dupa mine camera) un piculet mai tarziu. Pana atunci trebuie sa-mi pun casa in ordine dupa zugraveala, sa spal niste boarfe, sa umplu frigiderul si sa stau nitel si sa-mi revin. Serviciul mai asteapta 2 zile, dar pana atunci, prin amabilitatea lui Mr. Gates, ma paste si inevitabila reinstalare de Windows.

A, sa nu uit! Ai fost cuminte cat am lipsit sau ti-ai facut de cap?

Si mai sunt 3 ore…

O sa fiu pa-pa, ce bine Nu net, nu TV, doar apa si soare. A, basca 12 ore drumul… Sa fii cuminte.Si sa treci pe la mine, sa dai mancare la mitzifloi!

Prefata:

De duca

Ma duc la mare… Dar nu la marea mea.

Nu la marea mea la care ajungeai cu trenul, leganat si zgaltait un pic in Constanta, unde se schimba locomotivele. Nu la marea unde mergei de la gara pana la gazda tarand cu gratie bagajele pe strada lata si acoperita cu pietris. Nu la marea cu beri baute in tihna in curte, sub ciresi, la o masa subreda gata sa se prabusesca, martor al petrecerii de cu o seara inainte. Nu la marea la care dupa ce ieseai din apa intunecata te tranteai direct pe nisip si asteptai sa te usuci si sa te rumenesti. Nu la marea cu bere pe plaja din pahar de plastic, cu gust de sare si scoici. Nu la marea cu pranzul tarziu la terase imprastiate in curti, sufocate de o lene fierbinte. Nu  la marea cu drumul interminabil pana la somnul de dupa masa – seara, prin praf si in caldura care face siluetele sa tremure ireal. Nu la marea cu dusul cu butoi pus la soare si cu toaleta mirosind a var proaspat. Nu la marea cu noptile zapacite in discoteca, impreuna cu 15 prieteni care se agita de parca au aredei iute undeva. Nu la marea cu rasarutul zgribulit asteptat cu ultimul pahar de vodca-cola in mana. Nu la marea cu mahmureala distractiva din curte, in care nu puteai sa iesi din camera in lumina decat cu ochelarii de soare pe ochi, incercand sa ascunda cearcanele care stateau marturie noptilor pierdute. Nu la marea cu berea rece care te ajuta s-o iei de la capat si s-o apuci cu prosopul la gat spre plaja. Nu marea cu talpila goale care se obisnuiau incet cu nisipul incins.

Nu e marea mea, dar… Ma duc la mare!

Inutilitatea masinii decapotabile

Am vazut ca in Bucuresti sunt din ce in ce mai multe masini decapotabile. De la masinute mici pana la bombe gen BMW M6. Eu am mers o singura data cu asa ceva, un 4X4 micut Suzuki, in Turcia si mi se pare complet inutil. Sa explic si de ce.

Cum sa fii bou la concerte

Stiri proaspete pentru blonda cu ochelari care a stat in fata mea la concertul Gogol Bordello: degeaba stai cu telefonul in mana tot timpul cat oamenii aia canta pe scena, rezultatul o sa fie un rahat! Ai venit sa vezi concertul sau sa filmezi si sa faci poze care oricum o sa fie niste mizerii? Pana mea, acum 3-4 ani as mai fi inteles, ca nu se lamurise lumea ca filmele si pozele facute cu telefonul pe intuneric sau in lumina colorata a reflectoarelor au o calitate execrabila. Dar acum, cand toata lumea are telefon cu camera, ce scuze mai au? Si sa nu-i uit pe aia care le mai si urca pe youtube. Aia cred ca pot fi calificati drept spammeri. Ia cauta [insert band name] live si sa vedem cate din rezultate sunt porcarii din astea cu imagine si sunet muci. Dar deh, suntem mai interesanti cu telefonul deasupra capului, ca aia de pe scena n-au decat sa cante ca boii. O sa vedem concertul acasa, pe displayul de la mobil.

Cum a fost la concertul Gogol Bordello

Ii stiam de mult pe Gogol Bordello si ratasem primul lor concert in Romania. Asa ca atunci cand m-a sunat un prieten si mi-a oferit o invitatie pentru concertul de ieri n-am mai stat sa ma gandesc. Asa ca dupa o bere bauta in pripa la una din terasele din Herastrau m-am infiintat la Teatrul de Vara din parc. Teatrul asta e undeva in spatele Muzeului Satului si e proaspat renovat, avand o capacitate de 2.500 de locuri pe scaune. Partea naspa a fost ca nu a fost spatiu de stat in picioare si zbantuit decat pe scari. Iar la genul asta de muzica zbuciumata e imposibil sa stai in fund si sa asculti.

Reminder de cartier

Veneam ieri de la serviciu si ma gandeam cu sila la mizerie care ma asteapta acasa din cauza zugravilor. O apucasem la trap pe stradute si mai aveam cateva minute. Si vad un Mercedes S 500 mare, nou-nout, alb. IF-05-PDL, numar din ala de smecher, cu literele mai departate una de alta. Cu kit AMG, ce mai, super, leit cu ala din poza.  Inauntru un tip solid negricios, pe la 30 de ani. Se deschide geamul si… manele cat cuprinde. M-a umflat rasul si m-am gandit daca numarul are vreo legatura cu politica. Am sperat ca nu.

De 2 ori Hai Romania!

Disclaimer: in postul asta nu se vorbeste despre fotbal.

Nu sunt mare amator de sporturi. La fotbal nu prea ma uit, iar la campionatul intern nici atat, pentru ca prea e plin de hoti si de cocalari. Dar la meciurile echipei nationale ma mai uit. Si am fost dezamagit de ultimele lor meciuri, meschine, urate, fara spectacol si plicticoase, asa ca am renuntat sa ma mai uit la fotbal. Si totusi in ultimele zile am avut de doua ori pe buze un Hai Romania, cat pe ce sa se concretizeze intr-un strigat. Prima a fost la un meci de volei masculin Romania – Germania. A fost un meci al naibii de disputat, incheiat in setul decisiv. Nu mai stiu in ce competitie era, dar cred ca in Campionatul European. Habar n-aveam ca suntem asa buni la volei, mai ales ca nu auzi de sportul asta nici la sfarsitul stirilor sportive, cand se dau informatii din curling si tir cu arcul. Cand s-a terminat meciul eram in picioare in fata televizorului si strigam la voleibalisti indicatii mai sa-l acopar pe antrenor! A doua oara cand am fost cat pe ce sa invoc numele tarii a fost aseara, cand IRB Nations Cup a jucat Romania cu Franta (Franta B, adica echipa a doua, nu aia care joaca in Six Nations, ca aia sunt pentru noi niste extraterestri). Nu stiu eu mare branza despre regulile jocului, dar evolutia scorului a fost pasionanta, atmosfera pe stadion frumoasa si pe final tensiune mare. Alor nostri le mai trebuia un amarat de drop goal sau lovitura de pedeapsa transformata ca sa-i batem pe francezi. Eu iar in picioare, iar cu instructiuni strigate pentru sportivi, iar cu pulsul in gat! Ai fi zis ca sunt cel putin un mic specialist in rugby, daca ma vedeai cum imi dadeam cu parerea despre cum ar fi trebuit sa joace baietii aia! Nici nu mai conteaza ca pana la urma am mancat bataie, atmosfera si spectacolul sportiv au facut toti banii.

Ce vreau sa spun? Pai e simplu: nu trebuie sa fie fotbal ca sa poti sa zici Hai Romania! Sau Hai Steaua, Dinamo, Ramnicu Valcea sau whatever. Nici macar nu trebuie sa te pricepi la sportul respectiv. Trebuie doar o doza de pasiune si efortul depus de oamenii aia pe terenul de sport.

De ce sa tragi sa faci bani

Daca tragi prea tare dupa bani risti ca lumea sa te considere avar, nu? Dar trebuie sa muncesti ca sa ai bani. Pentru ca ala care are banul alege modelul, indica directia, hotaraste momentul. Si mie nu-mi place sa imi dirijeze cineva viata. Fie ca e tata, seful sau nevasta. Cu cat ai mai multi bani, cu atat esti mai putin dependent de alegerile altora. Si, evident, niciodata n-o sa ai destui bani. Deci trage!

Zilele astea

Stau si fac countdown pana la prima parte a concediului de vara. Care o sa fie ceva cu mare, soare si leneveala. Doar ca pana atunci se pare ca trebuie sa-mi merit cu varf si indesat vacanta. Treaba pe la birou duium, o oboseala acumulata si caldura asta nu face deloc bine. Si, ca sa fie treaba treaba, casa mea e cu susul in jos. Suntem in zugraveala, asa ca mobila e adunata in mijlocul camerei, pe jos sunt intinse plastice si de azi dimineata o sa inceapa si mizeria, praful si mirosul de vopsea lavabila. Sper totusi in 3 zile sa fie totul gata si pana plec in concediu sa am timp sa fac ordine si sa le pun pe toate la locul lor. Bine ca nu mai sunt decat cateva zile de asteptare.