Urasc

Urasc profund.

Si am un vis noapte de noapte,

Dau drumu’ la televizor,

Te vad pe tine-n dungi, alb-negru

Si gardienii, ii vad color.

Mori odata javra.

Ia aminte!

De cand n-ai mai fost intr-o sala de clasa? Aha, de ceva ani, nu? Lasa ca nu mai e mult pana o sa ai si tu copii si o sa mergi la sedintele cu parintii… Ia aminte! Uita-te cu atentie pe peretii clasei. Fii atent! E vreun nene in tablou pe perete? Unul cu un zambet cald, care vegheaza asupra copilului tau? Unul care arata ca un parinte batran sau ca o mama dragastoasa, intr-o rama mare? Ca un Big Brother inofensiv? Iti spun eu, ca am prins asa tablouri pe peretii scolii. Daca vezi asta deasupra tablei din clasa copilului tau, e momentul pentru inca o revolutie!

[Primita intr-un .pps pe mail]

Tirania presei, sau Robert Veress e un bou

Aflu de la Turambar de un abuz de presa. Nu mare branza, o cacanarie apropo de podul cu probleme din Pipera. Un nene, pe numele lui Robert Veress, ia un interviu proiectantului podului cu probleme, in tonul de inchizitie obraznice cu care am inceput sa ma obisnuiesc. In titlu se gaseste sintagma “un interviu halucinant”; in realitate omul explica niste chestii legate de situatie si de profesia lui, absolut de bun simt. Dar nu, gazetarul nu se poate duce la redactie cu un material care sa nu provoace senzatie, sa nu cheme la huiduieli, pe scurt sa nu faca rating. Asa ca il ia nitel din pila, pe ici pe colo, mai baga si un titlu sforaitor si gata articolul. Ce o sa inteleaga cititorul in zigzag, asta nu-i problema lui.

Care-i totusi treaba? Pai pot eu sa injur nitel presa ca manipuleaza, ca creeaza opinii false, ca derapeaza. Asta n-o sa-i afecteze deloc. Ei or sa mearga la serviciu mai departe, or sa-si incaseze salariul si or sa se uite bucurosi cum a crescut tirajul ziarului de pe urma prestatiei lor. Dar stai asa: cine sunt “ei”? Ia hai sa ne uitam la nume. Sa ii scoatem din anonimat pe asa-zisii ziaristi si data urmatoare sa evitam articolele scrise de ei. Deci da, autorul mizeriei de interviu este Robert Veress. Deci nu ziaristii ne manipuleaza, ci in cazul de fata Robert Veress e de vina. Robert Veress ia un interviu si, nemultumit de ce a spus omul respectiv, falsifica adevarul si pune titluri aberante. Robert Veress vrea sa induca in eroare cititorii gazetei la care presteaza de dragul ratingului si al banului in buzunar. De data asta sa n-o mai lasam cu “jurnalistii”, sa-i dam magariei un nume: Robert Veress. Pe scurt: Robert Veress e un bou! Si de azi inainte sa ii scoatem din anonimat pe fiecare dintre acesti nesimtiti cu pixul in mana, care pentru un salariu distorsioneaza faptele si apoi vin cu pretentii de sfinti martiri, presa, vezi doamne, a patra putere in stat. Presa zici? Poate mogulii bre, vorba cheliosului! Stiu ca e un caz minor, dar trebuie sa incepem de undeva.

Bonus: Robert Veress, ia citeste ce scrie seful tau apropo de jurnalistii care vor sange si carne si scandal si moarte si epidemie si dezastru ca sa manance ei o paine. Si acum treci pe la casierie si da-ti singur 10% din salariu pe 3 luni. Hai pa, ca m-am enervat de tot.

Cafeneaua politica

PNL se face o miscare destul de interesanta in campania electorala pentru europarlamentare si, probabil, cu efect in cea pentru prezidentiale: deschide Cafeneaua politica. De cateva zile se renova cu spor un fost magazin de pe Calea Grivitei, undeva langa statia de metrou, si eu ma intrebam ce dracu’ de afacere se deschide pe timp de criza. Ei bine, cum era de asteptat, o afacere politica. Azi au instalat si firma pe care scrie cu litere mari Cafeneaua Politica, PNL sector 1. Deci nenea Chiliman are idei ingenioase de campanie. Nu prea imi dau eu seama ce trebuie sa se intample pe acolo, dar probabil se vreau un soi de club liberal unde sa se desfasoare diverse dezbateri, evenimente de campanie si oricum sa joace rol in promovarea partidului si a organizatiei locale. Avand in vedere cat de plicticoasa e campania asta, as zice ca asta-i cel mai spectaculos lucru de pana acum. Ma bate gandul sa incerc si eu o cafea la ei, cand s-o deschide, sa vedem cam ce oameni misuna pe acolo si ce se discuta. Oricum, simplul fapt ca mi-a atras atentia si m-a facut sa scriu despre asta e un rezultat pentru tipii de la PNL. O sa stau cu ochii pe ei si eventual revin sa povestesc ce se intampla.

Rezultate remarcabile in campul muncii

La anul o sa am 10 ani vechime in munca. Nu pe cartea de munca, ca stii tu cum se poarta in Romania. Dar nu asta vroiam sa zic. Ma gandeam doar cu cu ce m-am ales dupa astia 10 ani de munca. Si situatia e realmente ilara. Vorba parazitului, “Cand ma imbrac zici ca ma mut”! Rly, lasand la o parte boarfele, cred ca toate lucrurile mele incap in buzunare. Asta ca sa nu mai vorbesc de masina, casa, chestii de astea pentru care romanul neaos si-a facut credit dupa ce a terminat cu televizoarele si frigiderele. Deci, cum s-ar spune, praful de pe toba.

Am senzatia ca de fapt viata asta de zi cu zi e mai mult o supravietuire. Hai s-o mai ducem un pic pana la urmatorul salariu, hai sa punem un ban deoparte pentru o saptamana la mare, da-mi si mie un milion pana saptamana viitoare ca iau banii. Nici un scop superior, nici o sansa sa obtii ceva, sa dobandesti ceva palpabil. Nu sunt departe de taranii aia care se roaga sa dea dumnezeu cu ploaie, sa aiba ce manca la iarna.

Frumoase constatari dupa aproape 10 ani, inaltatoare, zic. Ma intreb cateodata ce s-ar intampla daca mi-as baga brusc picioarele si mi-as da demisia. Sunt curios daca se poate muri de foame in Romania. Sau cum arata viata lenevind acasa pe ajutor de somaj. N-as avea mult mai putin decat acum, dar macar as avea tot timpul din lume sa meditez la nemurirea sufletului.

Poze cu zimti

Avem camera foto cu o droaie de megapixeli si camera la telefon, carduri de memorie, si zeci de Goga de poze. Facem poze ca turistul japonez desi e o banala iesire in parc. Ca deh, e pacat sa stea degeaba toata tehnica asta pe care cheltuim  atatea milioane. Pe urma le sortam, le descarcam pe calculator si le mai editam nitel. Si intr-un final nu se mai uita nimeni la ele, desi incarca degeaba hardul sau Flickr-ul. Care-i treaba cu atatea poze?

Pe vremuri faceam poze pe film cu economie, stateam cateva minute sa incadram bine, sa facem setarile corecte si asteptam cu infrigurare sa iasa de la developat. Acum cand pozele au devenit asa usor de facut, facem cu miile dar nu ne mai uitam la ele. Eu cel putin abia daca m-am uitat la ultimele poze facute in vacanta din Turcia. Si zau, de ce m-as uita? Inainte erau fotografii de la evenimente deosebite din viata, de la aniversari, botezuri sau nunti, din vacante mai frumoase sau cu prieteni. Acum pe astia toti ii gasim pe bloguri, pe site-uri sau in poze insipide facute cu telefonul. Oare ecranul calculatorului scoate viata din imagini? Toate par asa de insipide incat parca vechiul aparat cu film a furat deja sufletele subiectilor si acum digitalul capteaza doar imaginea mortilor vii. Desi tehnica a evoluat, pozele au pierdut o calitate nepreturita: senzatia de amintire pe care numai hartia o putea da. Si, desi se pot tipari si pozele digitale, sentimentul de carte de povesti s-a transformat intr-un banal slideshow.

Ma bate gandul sa sterg toate fotografiile pe care le am prin calculator. Memoria oricum nu este asa clara si cristalina ca o imagine pe un ecran. Are mai degraba stersaturile si umbrele unei poze cu zimti. Sunt detalii care ar trebui sa ramana, dar inevitabil le vei pierde. Sunt unele detalii pe care as vrea sa le pastrez si nu pot si unele pe care incerc sa le sterg dar persista. De ce as avea nevoie de atatea poze? Ctrl + Shift + Delete…

Sa radem de Piedone!

Stii povestea cu tipul ala gras care dadea cu detergent pe mici in Obor si acum a ajuns primar la sectroul 4, Cristian Popescu Piedone. Si-a luat toate 5 categoriile de permis de conducere intr-o singura zi, undeva in judetul Arges, la fabrica de permise. Am citit in ziar ca i s-a suspendat permisul si are sanse sa ii fie chiar anulat. Asta o sa presupuna inca o bataie de cap pentru individ. Dupa ce si-a schimbat numele, adaugandu-si si porecla, trebuie clar sa-l schimbe iar. Cu? Pai logic, din Piedone in Pietone!

Marketing Bullshit

Porsche face masini deosebite, scumpe, declaratii de putere finaciara si statut social.

…the Porsche Principle is a matter of our own standards.
Faith in our own virtues. [...]The Porsche Principle is also about responsibility. To the customer, and to our own heritage. [de pe site-ul oficial Porsche]

Eu nu pot insa sa-mi scot din cap o imagine vazuta acum cateva luni pe Dorobanti, langa saormeria de la Liceul Caragiale. Un zdrahon cu ceafa in 3 cute, in pantaloni scurti si maieu, cu lant gros de aur la gat, manca kebabul pe o hartie intinsa pe capota masinii. Masina era un Porsche.

In familie

Mi-am amintit ieri de vizitele la bunici in copilarie. Noi stateam la bloc, dar bunicii din partea tatalui stateau la curte. Ne adunam in cate o duminica acolo, cu verii si unchii, ei stateau la masa, cu gratare sau sprituri, in curte, sub bolta de vita. Cei mari se simteau bine si stateau de vorba, iar noi ne cam plictiseam. Din cand in cand deveneam probabil enervanti pentru adulti si trebuia sa ne mai dea cineva de lucru, sa ne tina ocupati. Si ne mai ducea bunica-miu prin garaj sa ne arate nu stiu ce, sau tata ne deschidea masina sa ne jucam pe acolo, numai sa ii lasam in pace cateva ore.

Mi-am amintit asta ieri, cand am fost la ziua bunica-mii. Am stat tot in curte, sub bolta, la racoare. Doarca de data asta noi am fost mai preocupati cu micii si berea, iar nepotii au fost responsabili cu galagia. Si am iesit eu cu Danut pe strada, sa-i arat nu stiu ce caine, in timp ce prietena mea o seconda pe cumnata-mea cu Maria care are doua luni in vreme ce tata facea poze si radea ca ii sta bine cu copilul in brate. Si parca imi imaginez ca la un moment dat o sa ajungem si in locul bunica-mii, care zambea uitandu-se la cele 3 generatii care macar pentru o ora se simteau normal de bine impreuna.

Ca tot e Gayfest

Nu ma prind de ce trans-sexualii (cum pana mea se scrie?) sunt minoritate sexuala. Pai bai nenicule, ok, a fost barbat, acu’ e femeie, si? Sunt femeile o minoritate? Are tot ce-i trebuie, atunci e femeie. Eu stiam ca majoritatile sexuale sunt aia cu pasarica ori cocosel. Ce ma priveste ca a avut intai una, pe urma alta?

In alta ordine de idei: exista transexuali care au fost initial femei? Nu de alta, dar sunt curios, din experientele anterioare, cam ce dimensiune de puta si-au cusut. Sper ca eu sa fiu in marja de eroare…