Se inchide Encarta

Microsoft a anuntat ca renunta la enciclopedia Encarta si nu va mai mentine nici produsul pe DVD, nici pe cel online. Explicatia pare sa fie evolutia spectaculoasa pe care a avut-o Wikipedia. Dar mie mi se ridica iar cateva semne de intrebare legate de informarea de pe net. Si cea mai mare problema atunci cand ai nevoie de o informatie exacta este gradul ridicat de anonimitate al internetului. Adica cine palaria mea sunt editorii de pe Wikipedia romaneasca? Nu de alta, dar pe langa ca e subtirica, contine destul de multe inexactitati. Daca eu vreau sa aflu cateva lucruri legate de o personalitate sau un oras din lume, sa zicem, nu ma intereseaza daca se strecoare pe acolo si o mica prostie. Dar daca am nevoie de ceva mai important, in ce masura ma pot eu baza pe informatii pe care le gasesti online? O carte scrisa de un autor sau colectiv de autori este girata de personalitatile si reputatiile lor. Pe cand reputatia Wikipedia sau a Google search – I’m feeling lucky mai trebuie inca sa se cladeasca pe baze solide.Renumele e un lucru greu de castigat cand esti anonim.

Internetul e un instrument fascinant si deosebit de util. Cred totusi ca atunci cand vrei sa te documentezi in mod serios si aprofundat pe un subiect, mersul la biblioteca devine inevitabil.

[foto via]

Amintiri din facultate

Rasfoind blogul unui fost profesor de la facultatea unde am studiat, am gasit un citat interesant despre relatia dintre politica si stiinta politica:

[...]gestiunea cotidiana a puterii ridica probleme pe care nu le gasim in cartile de teorie politica. Daca politica e materie prima pentru stiinta politica, aceasta din urma nu e o suma de lectii pentru exercitarea puterii.

E, uite ca asta e unul din motivele pentru care am fost dezamagit de Facultatea de Stiinte Politice si Administrative de la Universitatea Bucuresti. Si tot de aia era cat pe ce s-o las balta si daca am terminat-o a fost numai de dragul unei diplome si fara sa ma aleg cu mare branza din cei 4 ani.

P.S. Pentru ca respectivul profesor este in campanie electorala si eu ma abtin in ultima vreme de la subiecte politice, nu dau link catre blogul respectiv. Daca blogul va mai exista si dupa europarlamentare o sa mai vad.

Cel mai simplu test al bunului simt

Ca tot vorbeam de bun simt mai jos: banii. Implica o suma oarecare de bani si vei afla rapid limita fiecaruia. Si cam tot asa se pot testa si prieteniile.

Semnale de alarma

Cica povestea aia cu Ora Pamantului nu se vroia o actiune concreta, prin care sa se economiseasca niste curent electric. Nu, nici pe departe. Era o actiune simbolica, prin care se doarea sa se atraga atentia asupra unei chestiuni serioase. Ma intreb cat efect a avut. Calculeaza cineva raportul intre banii cheltuiti pe campanie si rezultatul ei? A priceput cetateanul ceva si o sa inceapa sa-si puna in casa becuri economice sau sa stinga lumina cand iese din camera? Daca da, cati oameni au fost influentati? Si, in final, cat a costat ca sa reusim sa modificam prin campania respectiva comportamentul unui singur om? Da, eram sigur, nimeni nu poate sa dea un raspuns.

Exemplul cu Ora Pamantului este unul dintre atatea. In presa, la TV, pe internet, pe bloguri, toata lumea trage semnale de alarma. Pentru ca, nu-i asa, nu costa mare branza sa dai din gura, iar pe deasupra te alegi si cu eticheta onoranta de om implicat. Ei bine, afla ca nu esti! Pana nu pui mana sa faci ceva, sa plantezi un copac, sa participi la o actiune sociala sau macar sa te comporti astfel incat sa fii un exemplu, nu esti decat un gargaragiu.

Sa nu ma intelegi gresit, e intr-un fel ok sa se faca campanii de responsabilizare. Dar asta este numai un inceput. Daca nu si “practise what you preach” atunci este totul degeaba. Eu unul am auzit tot felul de sloganuri de cand eram mic. Dar bunul simt l-am obtinut din nastere si prin educatie. Si in general bunul simt e suficient. Campaniile sa le faca activistii, daca restul oamenilor ar avea bun simt, am trai cu totii intr-o lume mai buna, mai dreapta si mai curata. Semnalele de alarma sunt prea putin!

Premiera

Azi e prima zi pe anul asta cand o sa plec de la serviciu pe lumina. Asta daca nu apare cine stie ce minune in ultimul moment ca sa-mi strice planurile. Tre’ sa recunosc ca e un sentiment placut (chiar daca atunci cand o sa ies de la metrou se va fi intunecat deja, probabil). E semn ca exista viata si dupa munca si ca vara nu mai e o promisiune indepartata. Face pur si simplu bine la tonus si la creier. Si incepe sa miroasa tot mai tare a bere bauta la terasa. E o treaba deci si cu shimbarea asta de ora!

Ce poate sa fie mai bun decat Pizza Hut?

Pai Pizza Hut delivery! Eu nu stiam ca au si serviciul asta, iar sa merg in restaurantele lor mi s-a parut intotdeauna prea “fita” si plin de cocalari. Dar asa poti sa mananci pizza de la ei acasa, fara sa-ti mai bati capul cu deplasarea. Da, preturile sunt cam nesimtite, dar blatul pufos face toti banii, chiar daca nu e tocmai traditional italian. Yummy!…

4:00 duminica

Ma gaseste ora asta cu o raza de lumina piezis si cu un zambet aiurea.

Unde ai plecat, ochi verzi?

Pai daca e sambata…

… sa radem: ia te uita ce ciorapei!

Cugetare de adanca introspectie

Pantofii care arata cel mai rau sunt cei mai comozi! Asta-i ca aia englezeasca, “Sapa aratoasa nu-i buna de nimic”. Serios, am niste bashcheti pe care am dat 80 de lei, din imitatie de piele intoarsa care arata de parca sunt doua camere de bicicleta dezumflate. Dar te simti nene super comod in ei! Uite d-aia ma bucur ca a venit primavara: scap de geci groase, de pulovere si de ghete grele. Si cum in weekend se cica o sa fie frumos poate, cine stie, facem prima iesire la “iarba verde” a sezonului.

Harsht – harsht!

Mare inventie consolele astea portabile de jocuri pentru cei care merg mult cu metroul! De obicei mergeam cu muzica in casti si cu nasul in vreun ziar sau in Catavencu. Dar am inceput sa iau cu mine Nintendo-ul si sa o ard pe Piratii din Caraibe. Treaba, frate! Era la on moment dat cat pe ce sa uit ca trebuie sa cobor, pentru ca eram ocupat sa hacui cu sabia nistre monstruleti nasoi, care aruncau in mine cu bulgari de foc ca niste bulangii!

Chiar ma intrebam daca exista ceva forumuri pentru console portabile, pe unde sa gasesti oameni care vor sa faca schimb de jocuri pentru DS. Ca sunt cam scumpute daca le iei pe cai oficiale, parca nu iti vine sa dai $20 pe un joc si sa constati dupa aia ca nu te distreaza. Sau asta o fi de fapt norma si sunt eu prea obisnuit cu pirateria… Pirateria din Caraibe, zic!