Minunile de fiecare zi

Oameni

Incapatanati cum sunt, sfidatori fata de natura lor, au vrut sa se autodepaseasca. Sa isi infranga limitele impuse de sus. Si sa mearga tot insepre mai sus. Sa cucereasca pamantul, marea si cerul. Si au facut-o. Au zburat. Dar au inceput sa uite ca sunt tot oameni, legati inca de pamant. Impotriva legilor naturii, zboara in masini de fier facute de oameni, conduse de oameni. De oameni supusi marginilor si greselilor. Dar uita de multe ori lucrul asta. Pentru ca le place sa uite sau asa e firea lor.

Aripi

De la fratii Wright sau Aurel Vlaicu lucrurile s-au schimbat mult. Acum sunt radare, hidraulice, computere de bord si computere de backup, echipament de vedere de noapte, motoare enorm de complicate, topogane gonflabile. Si pe deasupra mii de proceduri castigate prin experienta. Iar experienta inseamna sange. Dar intr-un fel nu s-a schimbat nimic: sunt tot un motor, doua aripi si un om care plutesc prin aer.

Vise

E a naibii de conflictuala natura asta umana. Ne place san e bagam nasul peste tot, cu riscul de a rupe echilibre, de a strica ce e in ordinea lucrurilor, pana la urma de a pierde vieti. Dar asta e straniul drum al progresului. Asa am descoperit leacurile pentru boli, am aupus natura, am ajuns pe alte lumi. Uitam de multe ori asta, scopurile devin neclare, ambitiile devin rutina. Iar Ordinea ne mai trage cate o palma, ne mai aduce cu picioarele pe pamant. Pe Pamantul unde ne e locul pe care am refuzat sa il intelegem ca limita.

Progresul e adus de munca miilor de anonimi si sclipirea celor cativa exceptionali. Printre ei se strecoara nenumarati alti eroi pe care istoria ii uita. Aceia care si-au facut treaba lor asa cum era nevoie, la momentul necesar. Cum sunt cei carora le-am tinut pumnii. Cum au fost multi altii ca ei. Sunt cei care ne duc pe drumul intortocheat catre sfarsitul progresului.