Despre stanga si ailalta

Pff, iar un titlu pus la deruta.

Hai ca e weekend, poti sa dai boxele mai tare. Il lasam pe Bobbio cu ale lui destra e sinistra [sinistru, nu?] si ne bestializam pe muzica. Vreau sa stiu care din piesele de mai jos, jocuri pe aceeasi tema, iti place. Si mai ales de ce?

[lyrics pe video]

[Lyrics here]

NB: Do not read the lyrics whilst listening to the music.

O saptamana cu colacul sus

Pe dracu’, nu ma duc in Bahams, sa stau la soare si la cocktail de fructe si la alte nebunii. Sunt doar fara femeie acasa. Si in general “home alone”. Asa ca o saptamana clacul de la veceu o sa stea sus. Ca doar doamna Mitzifloi, asa lady cum e ea, le comite afara. E bine ca am provizii, ca am clatite cumparate de-a gata de la Mega Image (sunt belgieni, zau le fac bune!) si ca exista fastfood si delivery. E nasol ca o sa trebuiasca sa spal vase, sa dau cu aspiratorul si sa stau in general de vorba singur. Sau cu tine?

Oz

[pentru ca youtube nu mai poate]

Apropo de ziaristi

Doua:

- Citisem in adolescenta o povestire politista cu un ziarist care facea crime ca sa aiba ce scrie la ziar. Mi s-a parut cea mai idioata nuvela de gen scrisa ever. Azi mi se pare adevarul gol-golut.  Sacalii aia de la Realitatea erau dezamagiti ca n-a murit nimeni in accidentul de avion de azi.

- Robert Turcescu e un papagal cu ifose. Spre deosebire de el, Adelin ‘Ochisor’ Petrisor eu un tip competent si de bun simt.

Minunile de fiecare zi

Oameni

Incapatanati cum sunt, sfidatori fata de natura lor, au vrut sa se autodepaseasca. Sa isi infranga limitele impuse de sus. Si sa mearga tot insepre mai sus. Sa cucereasca pamantul, marea si cerul. Si au facut-o. Au zburat. Dar au inceput sa uite ca sunt tot oameni, legati inca de pamant. Impotriva legilor naturii, zboara in masini de fier facute de oameni, conduse de oameni. De oameni supusi marginilor si greselilor. Dar uita de multe ori lucrul asta. Pentru ca le place sa uite sau asa e firea lor.

Aripi

De la fratii Wright sau Aurel Vlaicu lucrurile s-au schimbat mult. Acum sunt radare, hidraulice, computere de bord si computere de backup, echipament de vedere de noapte, motoare enorm de complicate, topogane gonflabile. Si pe deasupra mii de proceduri castigate prin experienta. Iar experienta inseamna sange. Dar intr-un fel nu s-a schimbat nimic: sunt tot un motor, doua aripi si un om care plutesc prin aer.

Vise

E a naibii de conflictuala natura asta umana. Ne place san e bagam nasul peste tot, cu riscul de a rupe echilibre, de a strica ce e in ordinea lucrurilor, pana la urma de a pierde vieti. Dar asta e straniul drum al progresului. Asa am descoperit leacurile pentru boli, am aupus natura, am ajuns pe alte lumi. Uitam de multe ori asta, scopurile devin neclare, ambitiile devin rutina. Iar Ordinea ne mai trage cate o palma, ne mai aduce cu picioarele pe pamant. Pe Pamantul unde ne e locul pe care am refuzat sa il intelegem ca limita.

Progresul e adus de munca miilor de anonimi si sclipirea celor cativa exceptionali. Printre ei se strecoara nenumarati alti eroi pe care istoria ii uita. Aceia care si-au facut treaba lor asa cum era nevoie, la momentul necesar. Cum sunt cei carora le-am tinut pumnii. Cum au fost multi altii ca ei. Sunt cei care ne duc pe drumul intortocheat catre sfarsitul progresului.

Secunde

In momentele astea doi oameni zboara prin jurul Timisoarei si se gandesc cum sa salveze vietile altor 47. Un avion cu probleme la trenul de aterizare va trebui sa aterizeze fortat. Oamenii aia doi stu ca tot ce putea fi mai rau s-a intamplat. Iar ei trebuie sa fie lucizi, calmi, sa aduca cele 47 de vieti pe pamantul de pe care s-au ridicat cu aruganta si indraznela tipica omului. Daca esti credincios roaga-te pentru ei, daca nu tine-le pumnii. De cei doi depinde totul acum.Banda galbena de pe canalele de stiri anunta cel mai teribil film de groaza pe care l-am vazut, iar de sfarsitul lui depind de data asta vieti.

Prietena mea a aterizat acum 10 minute pe aeroportul din Munchen.

Dog dream

Ce-ar fi un blog fara cate un filmulet haios din cand in cand? Pai cam ce-ar fi si fara greseli de gramatica, subiecte rasuflate preluate din presa, search engine terms, poze cu bloggerul in Turcia la All inclusive, multa banalitate cu pretentii, yada, yada. Adica nu foarte diferit de ce se gaseste si p-aici. Si daca tot povesteam mai jos cum mi-am inceput eu ziua, ia uita-te la amaratul asta si raspunde la intrebare: Ce mama naibii visa cainele ala?

Hai ca uitasem de concurs

M-am luat cu diverse si am uitat sa te invit sa ma votezi la RoBlogFest. La categoria “blog personal”, nu-i mare greutate. E pacat insa de doua lucruri. 1 ca trebuie sa iti faci cont. Cine naiba o sa piarda vremea sa-si faca cont, sa astepte confirmare, sa tina minte parola… In fine, mie nu mi-a luat mai mult de 2 minute, in conditiile in care am gresit de doua ori cand am introdus parola. Pe care pana azi am si uitat-o. Al doilea lucru naspa e ca blogurile sunt aranjate intr-o ordine doar de organizatori stiuta. Si sunt dezarmant de multe…  Nici nu-mi vine sa votez, in conditiile in care, daca nu l-as rasfoi pe fiecare 5 minute, n-as utea s-o fac in deplina cunostinta de cauza. Asa ca o sa votez in functie de propriile afinitati. Asta cand o sa-mi aduc aminte parola! Tu ce mai astepti?

Zi cu ceata

Am dormit agitat, am avut 3 vise diferite si niciunul prea placut. M-am trezit buimac, somnul parca era o pasta cauciucata pe care nici macar dupa dus si barbierit n-am reusit sa o dau jos de pe mine. Ca sa fie treaba naspa pana la capat, mi s-a stricat filtrul de cafea, asa ca am baut ceai la prima ora. Si zau, ceaiul de fructe la 8 dimineata nu te pune pe picioare pentru o zi de munca! Si afara e o lumina laptoasa, desi e senin parca o ceata invizibila pluteste peste oras. O ceata pe care n-o vezi, o simti.

Prevad o zi grea. Stau cuminte si astept sa treaca.

Vreau o casa ca sa fie acasa!

Nu mai vreau “la comun” cu idioti. Nu mai vreau!

Vreau o casa jegoasa, mizera, dar a mea. Cu matza mea acolo, pe canapea!

Anul asta ma mut cu chirie.