IPOblog [ipostaze]

Entries from ianuarie 2009

Evadarea secolului

ianuarie 30, 2009 · Scrieti un comentariu

Doi baieti destepti din Noua Zeelanda au vrut sa evadeze. Doar ca au uitat micul amanunt ca erau legati cu catuse unul de altul. Cand le-a aparut stalpul in fata rezultatul era deja previzibil! :) [thx Segutza]

Categorii: Bazaconii
Tagged: , ,

Concert Madonna in Romania

ianuarie 30, 2009 · 4 Comentarii

E bine se pare ca e adevarat, cel putin asa zice EvZ. Pe site-ul oficial nu este inca nimic confirmat, deci nu o dau nici eu drept sigura 100%. S-a mai auzit acum vreo un an despre asta si s-a fasait ulterior.Dar un alt lucru interesant este ca in turneul de anul asta va fi inclusa o portiune in care Madonna canta alaturi de o formatie de muzica tiganeasca din Romania!  [link BBC] Daca e pe bune, chiar o sa merg si eu, desi nu m-am omorat niciodata dupa tipa asta…

L.E. Este confirmat acum. Pe site-ul oficial se anunta ca turneul Madonnei va trece si prin Romania.

Categorii: music
Tagged: , ,

Viral de coma

ianuarie 30, 2009 · Scrieti un comentariu

Am dat peste unul din cele mai tari virale si clar cea mai haioasa faza de pe net din ultima vreme. A pornit de la un post pe forumul softpedia si deja a inceput sa se propage pe bloguri. Povestea e simpla: alegi prima persoana de sex opus din lista de messenger si o intrebi direct – Noi de ce nu ne-am tras-o pana acum? Reactiile de genul caterinca, urlete, sign-out sau eventual invitatii la sex se posteaza ulterior. Eu n-am avut tupeu s-o fac pana acum, pentru ca am lista de mess foarte scurta si n-as vrea sa pun intrebari de genul asta in familie, dar astept reactii sau povesti de la tine. Citeste tot topicul ala si te termini de ras! :)

L.E. Cea mai tare faza “Imi bag picioarele, singura gagica din lista mea e nevasta-mea” =)).

Categorii: Bazaconii
Tagged: , , ,

Amintire cu iz de gunoi

ianuarie 30, 2009 · Scrieti un comentariu

Ca tot scriam despre copilarie, mi-am amintit de felul cum aratau tomberoanele de gunoi pe vremea comunismului. Niste fieratanii ruginite si gaurite, pe care oamenii de la salubritate le rostogoleau intr-un scrasnet groaznic spre camionul de gunoi. Si ce camioane erau!… Niste rable care abia se taraiau, care puteau groaznie si din care curgeau pe asfalt resturi. Si, cel mai tare era ceea ce numeam “zeama de gunoi”. Un slime verzui care curgea din tomberuane si care duhneau de iti dadeau lacrimile.

Astazi avem europubele, autospeciale moderne si gunoieri imbracati cu salopete curate si cu manusi in mana. Zeama a disparut: ce naiba sa se mai putrezeasca in tomberoane, mai gateste cineva acasa? Si punga, ambalajul de la semipreparat sau PET-ul de la suc n-au cum sa miroasa, ele se desompun in secole.

Categorii: amintiri
Tagged: , ,

Jocuri de copii: azi leapsa

ianuarie 30, 2009 · 1 comentariu

Am primit o leapsa de la Maddy, legata de copilarie. N-o s-o lungesc cu “Nu stiu altii cum sunt…” pentru ca deja am amanat destul raspunsul, asa ca o sa purced pe puncte.

Cat de departe esti de copilarie? Pai suficient de departe cat sa o regret, dar destul de aproape sa fac lucruri copilaresti in fiecare zi.

Mai ai prieteni din copilarie? Nu cred ca relatiile din copilarie sunt prietenii in adevaratul sens al cuvantului. Prietenia pentru mine este ceva enorm, care presupune o doza de maturitate. Dar am prieteni pe care i-am cunoscut cand eram copil. Si intamplarea a facut ca relatiile din copilarie sa evolueze spre prietenie mai tarziu.

Care sunt cele mai frumoase momente ale copilariei? Uf, aici e greu de spus. Dar as alege toate acele lucruri pe care le faceam sub cerul liber. Fotbal si baschet in curtea scolii, jocuri in spatele blocului, povesti spuse stand pe gard, tigari fumate pe ascuns in parc, plimbari cu bicicleta pana te miri unde (am vrut sa merg impreuna cu un prieten pana la Ploiesti, noroc ca mi s-a rupt lantul la Padurea Baneasa, si asa abia am ajuns acasa). Acum vad aer liber numai in drumul spre serviciu si rareori in weekend. Unde sunt copiii de azi, ca la mine in spatele blocului nu i-am vazut?

Leapsa merge mai departe la DreamingJewel, Turambar si Sagesse.

Categorii: amintiri
Tagged: , , ,

Vremuri cacacioase, dar pana cand?

ianuarie 30, 2009 · Scrieti un comentariu

Cand criza financiara era inca hat departe, in America, cel mai rau semnal de alarma a fost faptul ca niciun analist, specialist in economie sau finantist nu putea sa faca previziuni clare pentru viitor. Toti recunosteau ca recesiunea va traversa oceanul, dar nimeni nu stia in ce masura vor fi afectate tari, industrii, companii.

Acum, ca situatia s-a mai clarificat, in sensul ca respectiva criza a sosit si pe la noi, problema majora din punctul meu de vedere e asemanatoare. Pe nicaieri n-am auzit cat o sa tina vremurile astea cacacioase. Daca la inceput insa s-a vorbit despre o criza in 2008 si o agravare a ei in 2009, acum au inceput sa se auda estimari pe ani intregi. Ba ca o sa fie vreo 3 ani, ba ca de obicei crizele astea tin cam 4 ani… Azi am auzit-o pe aia cum ca se ne pregatim de 7 ani de criza economica! Mi se pare numai mie, sau astia scot anii astia din palarie, de genul “7 ani de molimi si razboaie”? Se dovedeste din nou ca, desi in conditii de normalitate previziunea economica are o marja de eroare acceptabila, in cazul unei crize, a unei serii de anomalii, marii economisti nu mai au la indemana altceva decat inspiratia personala, intuitia si eventual norocul.

Pe de alta parte, se vad deja primele implicatii sociale ale crizei. In Spania situatia somajului e maro, iar in Franta a inceput deja sa iasa cu bataie pe strazi. Influenta crizei asupra politicii se va vedea probabil peste 2-3 ani, la urmatoarele alegeri, cand s-ar putea sa avem cateva surprize. Vom scapa noi mai subtire, aparati de lantul protector balcano-carpatic? Mai mult ca sigur ca nu.

Categorii: ma-ntreb...
Tagged: ,

Cum te simti cand stii ca sfarsitul e aproape?

ianuarie 29, 2009 · Scrieti un comentariu

Cat timp esti tanar, moartea nu pare decat un spectru indepartat, la ani lumina distanta de tine. Tragi de tine, faci excese, traiesti totul, nu simti nimic. Cand esti batran, banuiesc ca esti resemnat, stii ca ti-ai trait viata in felul bun sau rau in care ai facut-o si ca urmeaza sa mori, intr-un viitor cert, dar necunoscut.

Dar cum sa te simti stiind ca vei muri in maxim 6 luni? Eu zic ca e o alegere corecta, renunti la medicamentele care nu fac decat sa te chinuie, si incerci sa traiesti ultimele zile. Dar ce simt oamenii astia? Sunt oare disperati, regreta fiecare clipa scursa stiind ca este cu o clipa mai aproape de capat? Sau se bucura de orice lucru care li se intampla in putinul ramas? Oare este groaza urmatoarei secunde care poate fi ultima, sau este suprema liniste, oferita de cunoasterea a cel putin unul dintre adevarurile incontestabile: in scurt timp vei muri? Cred ca totul tine de credinte personale. Sa crezi ca te duci spre ordine sau spre haos.

Mi-a placut replica asta: “Patrick se consideră un fel de cowboy şi este hotărât să moară cu cizmele în picioare şi fără regrete”.

Cred ca m-as simti ca atunci cand te uiti la genericul unui film care ti-a placut.

Categorii: ma-ntreb...
Tagged: ,

Bunul doctor Oprescu

ianuarie 29, 2009 · Scrieti un comentariu

Au trecut mai bine de 6 luni de cand Oprescu a ajuns administratorul Bucurestiului, iar in EvZ am gasit un centralizator al realizarilor doctorului. Care sunt vreo cateva de genul celui mai lung carnat, patinoarul pasajul de la Universitate si in rest oprirea celorlalte lucrari de amploare pe care Videanu le incepuse de bine de rau. In sondaje insa doctorul sta excelent si se aud zvonuri cum ca ar iesi la incalzire pentru alegerile prezidentiale, fiind vazut de colegii sai cei din PSD ca unicul care i-ar putea trage clapa lui Basescu. Toate bune si frumoase, ca nici nu ma asteptam la mai mult de la individ. In articol insa apare si o informatie gresita. Zice autorul ca Oprescu ar fi chiulit de la o sedinta de Consiliu General fiindca avionul cu care se intorcea de la Praga ar fi ajuns tarziu:

Ultima vizită, la Praga, l-a împiedicat de altfel să participe, ieri, la prima şedinţă de consiliu din 2009. Gurile rele spun că nu s-a putut trezi până la ora 13.00, pentru că avionul a ajuns marţi noapte târziu la Bucureşti.

Aici insa e o eroare: adevaratul motiv pentru care Oprescu a ajuns tarziu de la Praga este altul, anume ca ii este frica de avion. Asa ca bunul doctor calatoreste intotdeauna cu masina. Logic, drumul din Cehia a fost lung si obositor. Acum, pe langa ca sunt mai bine informat decat EvZ (hai, o sursa din presa si alta din spital, nu spui cine), mai e ceva haios in toata povestea. Ia imagineaza-ti un presedinte de stat care circula numai cu masina sau cu trenul! O sa-mi spuna unii ca Tito era in aceeasi situatie. Ei bine, as vrea sa vad un Oprescu tremurand din toate incheieturile in avionul prezidential, ajungand ud (de transpiratie) si palid de groaza la o intalnire cu Obama in State!

Categorii: politica
Tagged: , , ,

Politete

ianuarie 29, 2009 · Scrieti un comentariu

Cand eram mai pusti ma frustra faptul ca necunoscutii ma luau la pertu. Eram cumva flatat cand mi se adresa cineva cu pluralul de politete. Acum au inceput sa apara situatii in care ma enerveaza sa fiu abordat continuu cu dumneavoastra. Mai ales ca, in ciuda unor fire de par alb, lumea imi da in general mai putin decat cei 29 de ani.

Categorii: Bazaconii
Tagged: ,

SRL

ianuarie 28, 2009 · 1 comentariu

closed-sign-366x244wCandva pe vremea lui Ceasca, cand nu avea fiecare roman 3 firme deschise, SRL insemna Saptamana redusa de lucru. Adica in cate o sambata (da mah, se lucra si sambata, nu te uita asa crucis) era program scurt si angajatii se duceau acasa pe la pranz. La vreo 20 de ani dupa momentul asta se pare ca la banci in fiecare saptamana e SRL.

Ieri dupa serviciu m-am dus la dentist. Si cum astia pe langa ca te tortureaza, iti mai iau si bani pentru asta, a trebuit sa schimb niste euro din rezerva strategica, pentru ca ma apropii de fundul sacului. La casa de schimb pe care ma bazam n-aveau lei. Asa ca am inceput sa ma invart in jurul cabinetului sa gasesc o alta casa de schimb sau o banca care sa-mi faca din euro lei. Prima observatie e ca exchange-ul pare sa fie pe moarte, dar casele de amanet prospera. Dupa ce m-am lamurit ca nu gasesc o casa de schimb am dat sa intru in prima banca pe care am nimerit-o. Si asta nu e asa greu, pentru ca in loc de Alimentara, Bacanie si ABC, la parterul blocurilor comuniste s-au mutat bancile. Incerc intai la OTP Bank. Cu o mutra plictisita un paznic imi face semn dinauntru ca nu: s-a inchis la 5:30. Ma uit la ceas si era intr-adevar 5:45. Ghinion, imi spun, dar lasa ca mai sunt banci in zona, n-am cum sa intarzii la dentist. O iau la rand: Bancpost, inchide la 17:00, ING la 17:30, BCR n-are program pe usa dar e inchis si lumina e stinsa. La Reiffeisen un baiat in costum imi face semne prin geam ca sa vin in doua minute. Bine ca n-au inchis banca si sa fi lasat un bilet in geam “Vin imediat”. Credit Europe Bank pare in pragul desfiintarii si e pustie. Intr-un final am ajuns la Banca Transilvania si am gasit deschis – se inchidea la 6. Daca mai pierdeam 5 minute o ratam si pe asta, ultima din zona.

Nu inteleg ce-i cu programul asta la banci. Si-au deschis sucursale in cartierele de locuit in ideea ca oamenilor le va fi mai usor sa treaca pe la banca sa depuna un ban sau sa plateasca o rata. Dar in conditiile in care oamenii de obicei lucreaza fix in intervalul 9 – 5, programul le face aproape inutile. Ma gandeam sa deschid un cont de economii si aproape ma hotarsem pe ING. Are internet banking, serviciile cica ar fi bune si e si o sucursala aproape de casa mea. Darcred ca o sa trebuiasca sa iau in calcul in mode serios programul cu publicul.

Categorii: Nervi
Tagged: , , ,