Despre toleranta romanului si alte rahaturi la moda

Intru in frizerie. E full. Ma uit ca sunt cel putin 5 persoane la coada. “Lasa, la ai mei in cartier sunt inca doua” imi zic si ies. La a doua e la fel, duminica e zi de tuns, pesemne. Incerc in ultima, cea mai ieftina si nasoala. Inauntru dau de un fel de tigan vagabond. Are dupa el un carucior, ca alea cu care merg batranii la piata. Miroase ciudat. Nu caruciorul, cat tipul. Ma asez pe scaun sa astept sa dau parul jos. Incep apoi sa inteleg. Din discutia “tiganului” cu frizritele si celelalte cocoane din salon inteleg ca vinde ceva. Apoi imi devine clar si accentul lui ciudat. E un pakistanez. Il cheama Zacha, dat fetele ii spun simplu Zaharia. Vinde produse traditionale din tara lui si din India: perii, cosmetice ieftine si, de baza, parfumuri de mega-calitate. Care-i povestea cu parfumurile? “Suntem mahomedani, astea nu au alcool”. Numai seve naturale. Interesant. Fetele cumpara cateva produse dupa ce il pun pe om sa desfaca tot sacul. El insista sa vanda o bluza de matase naturala: “Asta e facuta de 3 femei, care lucreaza cate 6 ore la ea, e cusuta de mana”. 600.000 de lei e mult pentru ele. Nu o ia nimeni. Zaharia impacheteaza si promite, in romana lui stricata ca revine cu o perie si cu niste oje traznet. Pleaca cu caruciorul greu dupa el. Intre tipm un tata intrase cu fiica, o blonda cu un par superb in frizerie, la vreo 8-10 ani. Se uita circumspect la tiganul care iese si vorbeste stingherit ci frizerita: “Vaaai, ati tuns-o vreodata?”. Parul fetitei e ca de zana. “Nu, acum 3 ani i-am taiat varfurile”. Zaharia a iesit de mult, iar tatal e mai volubil putin.

***

Metroul din Paris merge mai bine decat cel din Bucuresti, dar vagoanele vechi sunt mai urate. Deh, un oras “vintage” si-l merita. Un tigan intra cu acordeonul in vagon si incepe sa-i zica: mai de inima albastra, mai de canzonete italiene, mai de Tirol. Statiile sunt scurte si trebuie sa treaca repede sa incaseze banutii pe care calatorii milosi ii dau. Maxim 20 eurocenti. Cand se da jos, cu ditamai Weltmeister-ul in spinare, ofteaza inciudat: “‘Rati ai dracu cu empeplaieru’ vostru!”.

***

Buddha l-a facut pe Cabral maimuta, mai demult. Pro-blogger vs vedeta-blogger. Aham, check thy blogroll.

***

Romanul e un neam tolerant. E circumspect cu strainii, dar apoi constata ca si ei mananca branza si beau apa. Ne dam mari, ii injuram pe unguri, da ii admiram: “moaah, ce sosele au!”. Ne uitam cu jind la pravalia ovreiului, o admiram in secret si facem misto de jidanie. Radem cu pofta de negrii aia care au ramas la noi din vremea studentiei si ii punem in reclame si la televizor. Ii scuipam pe tiganii criminali din Italia, dar dansam la nunta cat ne tin pingelele pe muzica lautareasca. Suntem un neam batos, dar tolerant. Atunci care naiba e baciul ungurean si care cel muntean?

***

Cabral e trist, explicabil cumva. Sa-si ia blogroll-ul la puricat.