Good evening, my friend, nu e asa ca ora 9 seara e tocmai buna de ascultat o muzica (culmea!) in liniste, la o bere, un vin rosu sau o ambrozie scotiana? Eu stiu ca oamenii sunt usor de ghicit prin muzica pe care o asculta. Am incercat sa dau cateva indicatii despre mine prin rubrica (hei, suna asa comunist rubrica) “Te invat“, dar fara mare succes. Totusi la postul despre concertul Cohen s-a deschis o mica discutie care merita aprofundata. Hai sa ne cunoastem un pic.
Ce muzica iti place, ce asculti cu maxim de drag, de sentiment, de seriozitate sau de pasiune? Ce te face sa vibrezi? Sa razi, sa plangi, sa dansezi sau sa te dai cu capul de perete? Nu vreau sa insist chiar pe ce ai in player, dar macar ceva, orice, care te face sa te simti om? Sau animal. Sau inger, nu mai stiu? De data asta chiar vreau raspunsuri. Suntem la fel, ori numai semanam? De ce pierzi cateva minute ca sa citesti ineptiile, banalitatile sau insemnarile sangerii/pinkish de pe blogul meu?
Vreau comment-uri, vreau recomandari, vreau linkuri de youtube! Vreau ceva ce te defineste, vreau sinceritate. Vreau sunet. Eu am fost cinstit pana acum cu tine si astept acelasi lucru. Shock me, amuse me, surprise me… go!
18 raspunsuri Până acum ↓
dreamingjewel // iulie 17, 2008 la 11:34 pm
Păi m-am dat deja în fapt cu Leonard Cohen. Culmea este că eu îl ascultam cu mare plăcere pe Cohen de mulţi ani, până când, într-o zi, mergând frumos pe lângă Piaţa Gorjului cu căştile pe urechi – şi cu Lenny cântându-mi “Because” – am avut revelaţia că tipul este extraordinar şi că îl iubesc pur şi simplu. Era ca şi cum l-aş fi redescoperit fără să îl fi pierdut deloc.
Nu sunt sigură că o să reuşesc acuma să pun link, deci o să revin mâine.
Cum toată săptămâna am frecat-o pe bloguri în loc să muncesc, normal că taman mâine am o treabă de terminat. Dar imediat ce mă achit de ea, o să mă dedic şi unui comment în care o să îţi fac cunoştinţă şi cu Tom Waits.
Şi sigur că nu aş fi corectă dacă nu aş menţiona cum m-am trezit eu că iubesc muzica celor de la Kelly Family dar nu în adolescenţă, ca tot omul, ci acuma, după ce grupul s-a destrămat.
Iar pe de altă parte, ca să nu mai înţelegi nimic, imnul meu personal este “Number One” al celor de la Helloween, pentru optimismul pe care îl transmite.
Turambar // iulie 18, 2008 la 1:51 am
Bach. Bowie. Brel. In orice ordine.
Pe urma multe. Multe multe multe, cum ii sta bine unui snob care cauta si apreciaza diversitatea.
Dar Bach / Bowie / Brel oricand.
dreamingjewel // iulie 18, 2008 la 5:41 pm
Aaaa, păi dacă aruncăm pe masă şi simfonica, am şi eu: Mahler şi Paganini. Adică acuma Mahler şi Paganini, că mai demult au fost Beethoveen şi Chopin.
Şi, cum am promis ceva de Tom Waits, revin imediat.
ipo // iulie 18, 2008 la 5:48 pm
Hm, eu nu prea le am cu muzica clasica, cum banuiesc ca va si asteptati. Probabil chestie de educatie. N-am reusit sa trec de Coruri din opere in copilarie si dupa aceea am ascultat prea mult metal ca sa mai fiu capabil.
dreamingjewel // iulie 18, 2008 la 5:56 pm
Ei, na! Parcă eu le am! Dar mai încerc una-alta din când în când şi descopăr ce îmi place. Aşa am dat acum doi ani peste nişte sonate pentru vioară şi chitară de Paganini (care, apropo, sună al naibii de modern!) şi după aia m-am ofticat că nu dădusem de el mai devreme.
Altminteri, muzica clasică e mult prea vastă ca să cred că o să ajung vreodată să-mi fac o viziune de ansamblu.
dreamingjewel // iulie 18, 2008 la 7:11 pm
Dacă Leonard Cohen reprezintă cumva poetul tenebros, suferind de o melancolie incurabilă, Tom Waits este vagabondul cinic, rătăcind de pe trei cărări cu pălăria dată pe ceafă şi cu hainele puse pe el cu furca. Sau, aşa cum se descrie singur, „I’m all alone/I smoke my friends down to the filter/But I feel much cleaner after it’s rain”.
Este cel care şi-a pierdut credinţele din buzunarele lui prea deformate de sticlele cu vin şi care constată cu resemnare, dibuind după vreo ultimă ţigară şifonată:„It’s hard to win when you allways lose”, estimându-şi sansele păguboase: „Two dead ends and I still got to choose”
Ca toţi beţivii, va mistifica tot şi, într-un moment de luciditate te va preveni: „I’l tell you all my secrets but I’ll lie about my past”. Alteori nu va recunoaşte nici mort că e beat, dând vina pe lumea înconjurătoare care a luat-o razna.
„The piano has been drinking
my necktie is asleep
and the combo went back to New York
the jukebox has to take a leak
and the carpet needs a haircut
and the spotlight looks like a prison break
cause the telephone’s out of cigarettes
and the balcony’s on the make
Până la indicarea vinovatului final: „the piano has been drinking, not me”
Waits va spune despre o femeie “she’s made of smoke” sau va vorbi despre râsul ei ca şampania şi o va vrăji cu texte de genul: „Last night I dreamed that I was dreaming of you” sau “Without your love/Without your kiss/Hell can’t burn me/More than this”. O va hipnotiza cu cadenţa melancolică a muzicii sale şi cu vocea hârâită şi va dori în schimb ce? nimica toată: să fie iubit dincolo de limite.
„Lay your head where my heart used to be
Hold the earth above me
Lay down in the green grass
Remember when you loved me
Come closer don’t be shy
Stand beneath a rainy sky
The moon is over the rise
Think of me as a train goes by”
Nu că problema mântuirii sufletului lui nu ar fi rezolvată, sigur, în felul lui Tom: I’m close to heaven – crushed at the gate”
Da mă rog, asta este, după Tom, soarta celor mai mulţi dintre noi, pentru că: „I’ll tell you what’s to know about mankind: there’s nothing kind about man”.
dreamingjewel // iulie 18, 2008 la 7:15 pm
Iată şi nişte linkuri, cu menţiunea că pe Tom nu l-a interesat să facă videoclipuri, deci concentraţi-vă pe text că de văzut n-aveţi ce vedea:
Little drop of poison
http://www.youtube.com/watch?v=S4TU1p3BnjQ&feature=related
Tango till they sore
http://www.youtube.com/watch?v=aXDfoaEqKaM
Fumbling with the blues
http://www.youtube.com/watch?v=MGtfKfPQ_vs
The piano has benn drinking
Vagabondul răguşit şi pianul său beţiv « Dreaming Jewel // iulie 18, 2008 la 7:58 pm
[...] Vagabondul răguşit şi pianul său beţiv post rezultat în urma provocării lui ipo [...]
ipo // iulie 18, 2008 la 8:41 pm
Hooold your horses! Tom asta incepe sa-mi placa! Am experimentat un pic cu el in liceu, da’ fara succes. Acum incepe sa semene cu Gainsbourg si ale lui Caporal fara filtru. Promit sa fiu mai atent de azi inainte.
Cat despre clasici… sunt prea urban slash 1990 slash stress slasht depraved slash … old
ipo // iulie 18, 2008 la 8:44 pm
Uh, aaa, mersi de linkuri si scuze daca commentul sta in moderare, e tocmai din cauza linkurilor, intra la spam. Daca aveti probleme mail me!
dreamingjewel // iulie 18, 2008 la 8:52 pm
Ei, în liceu cred că nu erai destul de copt pentru el, cum nici eu n-aş fi fost probabil. La prima audiţie poate părea monoton şi plictisitor, mai ales dacă nu eşti atent la versuri.
Eu aşa am păţit cu cărţile: autori care nu îmi plăceau în liceu sunt printre favoriţii mei astăzi şi, evident, viceversa.
ipo // iulie 18, 2008 la 8:58 pm
Ba pardon madam: In liceu eram muuult mai destept decat acum. La aproape teijdeani acum sunt doar un old fart cu mintea incuiata. Evident, de ce am crezut/trait/iubit in liceu!
ipo // iulie 18, 2008 la 9:01 pm
Ah, si na o bucata, pe care am indragit-o (slagare indragite?!?!?) o data cu Jay Jay:
http://youtube.com/watch?v=fxoixiQc5U8
dreamingjewel // iulie 18, 2008 la 9:27 pm
Auuu, nasol! Eu sunt mai deşteaptă pe zi ce trece, că în liceu eram o idealistă şi o puritană. Mă plac mult mai mult acuma, mai cinică – dar nu de tot – şi mai nuanţată şi n-aş vrea să am nici cu un an mai puţin decât am (cum? şi să învăţ din noi lecţiile pe care le-am învăţat? la preţul cu care le-am învăţat? No fucking way!)
Şi ştii ceva? Cred că eu cea de atunci m-aş place pe mine cea de acum dacă ne-am întâlni, chit că aş fi puţin scandalizată.
P.S. Jay Jay e tare! Nu ştiam de el da pica numai bine, că tot mai doream nişte muzici noi de ascultat.
ipo // iulie 18, 2008 la 9:49 pm
Vezi ca am recomandat si alte balarii, hmm, vezi un search pe iutiub cu pulp live and stuff, nu e chiar pop.
Cat despre mine in fata EU din liceu: m-as scuipa! Incerc un post cand am timp.
Pana atunci ascultare placuta la blogul meu cu tag-urile music, te invat si alelalalte. Toate
dreamingjewel // iulie 25, 2008 la 3:40 pm
Ia uite: inbalarii ne recomandă Yasmine Levy
http://www.youtube.com/watch?v=o55EljQWv14
Şi, cu riscul de a intra la spam, încă una:
ipo // iulie 25, 2008 la 5:27 pm
Din motive obscure n-ai intrat la spam, dar a ramas sa-l moderez eu.
ipo // iulie 26, 2008 la 12:10 am
@dreamingjewel: Nope, nu-mi place. Prea latin.