La pensie

Veneam eu fara nici un chef azi dimineata spre serviciu, era vreo 9 si ceva. Pe strada unde e firma la care lucrez era liniste. Nici tipenie de om. Pana si cainele de la numarul 14 isi parasise locul de pe banca si disparuse printre balariile din curte. In fata cate unei case se vedea ca cineva spalase curtea si trotuarul cu furtunul. M-a cuprins un chef enorm sa fiu pensionar! Ma gandeam cum o fi sa te trezesti la 8 dimineata (e clar ca atunci cand esti la pensie nu mai poti sa dormi pana la 11 orice ai face), stiind ca n-ai nici o treaba in ziua respectiva. Nu serviciu, nu e-mail, nu telefoane sau deadline-uri. fara sefi, fara colegi, fara un obiectiv fixat pentru azi, maine sau luna viitoare. Apoi sa dai cu furtunul in curte si sa mergi la piata doar de dragul de a face o plimbare scurta, pe racoare. Apoi sa vii inapoi cu ziarul si o paine, sa mananci micul dejun si sa bei cafeaua in curte, la umbra, rasfoind presa. Eventual sa iesi la poarta privind la oamenii care trec pe strada.

Stiu ca batranetea are greutatile ei, dar azi tare mult as fi vrut sa ies la pensie. Fie si doar pentru o zi – doua. Mai am nitel de asteptat. Vreo 30 si ceva de ani!

E scump corentul asta bre…

Hai, ca la magazin gasesti mai greu bere rece, mai inteleg. Pe de o parte vecinii mei o ard mai mult pe Burger la PET de 7 litri, iar Ursus sau Beck’s la doza mai greu se vinde. Pe de alta daca tot iei bere pentru acasa nu mori daca o pui la frigider o ora si o bei dupa aia. Dar cu terasele e cu totul alta problema. Adica ori ma asez si dupa 2 Ursus, sa zicem, foarte racoroase imi aduce una calda, ori imi spune chelnerul pur si simplu ca s-a terminat. Pai bine mai carciumare, dar tu pentru gatlejurile insetate a 50 de clienti de la 20 de mese pui la frigider 5 beri din fiecare si 10 sticle de suc? Oi duce cumva lipsa de frigidere? Ca ultima data stiu ca se dadeau cam gratis de la diversi distribuitori de bere sau racoritoare. Ori le-o fi lene angajatilor sa mai alimenteze din cand in cand din naveta?

Nooo, nici pe departe. De ce sa puna patronul 10 frigidere in loc de 2? Sa consume Doamne fereste atat curent? Mai bine da banii pe 3 plasme ca sa urle mizeria de UTV pe terasa de dimineata pana seara. Dap, asa se atrag clientii, sa vina cocalarii sa o arda 2 ore la o cola mica si sa se uite la televizor. Apoi maresti preturile si afacerea ta infloreste.

Magazinul 1 in 3

Am in cartier, aproape de casa si unul langa altul 3 magazine. Din astea 3 combinate as reusi sa incropesc un magazin cat de cat. Sa le iau in ordine.

Primul e La Barbosu’.  Evident ca nu se cheama asa, dar patronul e unul cu o barba mare de pirat. De la el as lua in primul rand aerul conditionat. In celelalte magazine mori de cald si te deshidratezi, pe cand Barbosu’ nu se caliceste la frig. E o placere sa intri vara incins si sa dai de o atmosfera reglata la 22 de grade, altfel faci cumparaturile. Si as mai opri termopanele, aspectul relativ curat si ordonat al magazinului. E pe departe cel mai aratos din cele 3. L-as da afara insa pe Barbosu’ insusi. E un hotoman si jumatate, abia asteapta sa te “faca” la un rest, sa uite sa-ti puna in traista un produs sau sa te imbarlige sa cumperi nu stiu ce porcarie, pe care ti-o baga pe gat ca ghiseft nou si minunat. Si as da-o afara si pe betiva de nevasta-sa, care cand nu e pilita e mahmura.

Al doilea e “La copac“. Ii zic asa pentru ca mai demult in mijlocul maghernitei se ridica un copac adevarat, cu scoarta, radacini si frunze, care iesea prin acoperis. Intre timp l-au taiat, dar asa i-a ramas numele. De aici as opri frigiderul de bere Ursus, de cele mai multe ori bine alimentat si chiar bagat in priza. Si painea, care nu stiu de la ce fabrica provine, dar e cea mai buna din cartier. Un alt plus La Copac e faptul ca au un mic “raion” (moaaa, ce cuvant comunist!) cu toale ieftine de bazar, slapi, sorturi, lenjerie. Daca vrei sa-ti iei o pereche de ciorapi, pentru ca ti-a fost lene sa speli cu o seara inainte, asta-i locul potrivit. Pacat ca la capitolul mancare sta foarte prost. Si l-as mai pastra pe Vasilica, vanzatorul, foarte amabil. Noroc cu el, ca mia recomandat un provider de net serios in cartier. Are si cititor de coduri de bara, astfel ca stie mereu ce are pe stoc si ce nu. Am mentionat ca pot sa cumpar pe datorie? De fapt asta e valabil la toate cele 3 pravalii, linia mea de credit din cartier e deschisa. Dar pe javra de nevasta-sa, care-l ajuta la vanzare as expulza-o la Timbuktu intr-un cufar fara gauri. O persoana mai nesuferita rar am intalnit. Si as demola naibii vitrinele alea de pe vremea lui Pazvante si usa care se inchide cu chiu cu vai.

Pe al treilea magazin l-am botezat foarte previzibil… Al Treilea. Este cel mai bine aprovizionat dintre toate, are si vitrine de mezeluri si branzeturi, basca doua lazi frigorifice cu inghetata. Si nu doar din aia de doi lei Amicii, ci si Delta de toate sortimentele. Tot aici gasesti cele mai multe cosmetice si produse pentru casa. Patroana e o femeie intre doua varste, amabila si care nu se baga in sufletul tau. M-as lipsi insa de cretina de vanzatoare care mi-a vandut drept bere rece un “piss warm” Ursus. Cand am vazut acasa ca trebuie sa mai stau o ora ca sa iau o gura, parca imi venea sa ma duc sa-i dau cu berea-n cap. Cat curent or consuma dom’le frigiderele alea, nu stiu. Un alt minus e faptul ca magazinul e ingust si lung. Se creaza inghesuiala daca intre mai mult de 4-5 clienti o data.

Bonus: Aprozarul! De aici iei cartofi, ceapa, rosii si alte asemenea. Basca au in spate tot felul de ace, brice si carice, de la ligheane de plastic la baterii si de la DVD-uri la super glue. Un fel de mini bazar in 6 metri patrati.

Eh, daca as putea sa le iau pe toate magazinele astea, sa le bag intr-o palarie si sa le combin, ar avea parte si vecinii mei de un comert civilizat. Dar ma intreb daca ei chiar si-ar dori asa ceva.

PS: Azi l-ai votat?

Votati Iepurele cu ochelari!

Arunca-ti un ochi acilisa! Si daca tot esti acolo apasa pe butonul de vot! Nu stiu exact ce se castiga, dar participarea conteaza. Si bineinteles sa incasezi si premiul la sfarsit. Voteaza-l deci pe Danut, Iepurele cu ochelari!

Probleme cu trash-ul

Cu ala adevarat din tomberon, nu cu ala de pe mail. Dar sa detaliez.

Am mai povestit pe-aici ca prietena mea are o casa de vacanta pe Valea Doftanei. Toate bune si frumoase, e destul de aproape de Bucuresti, e frumos, are curte, relaxare totala. Daca nu mergem noi merg parintii ei, e un loc bun unde sa te odihnesti si sa nu faci nimic. Sau maxim sa bei bere, sa mananci gratare si sa joci canasta.

Casa nu este propriu-zis intr-un sat, ci intr-o zona unde mai sunt si alte vile de vacanta, construite de aceeasi firma. De administratie si paza se ocupa niste oameni care stau tot pe-acolo, contra cost, desigur, apa e asigurata, drumul de acces e (oarecum) intretinut, deci sunt conditii rezonabile. Iarna incalzirea e pe baza de centrala termica cu lemne, dar daca vorbesti cu vecinii sau cu localnicii din satul cel mai apropiat nu se poate sa nu gasesti de cumparat. Exista insa o problema cu gunoiul: nu e niciun loc special unde sa-l arunci.

Initial am discutat cu omul de la administratie. Ne-a spus ca exista un proiect de amplasare a unei gropi de gunoi in zona, una facuta ca lumea, si apoi sa existe un sistem de colectare pentru satele din zona. Logic, daca am fi platit l-ar fi luat si pe al nostru. Dar proiectul ala a ramas in aceeasi coada de peste pe unde e si ala cu aducerea gazelor in sat. Pe urma am vorbit cu vecinul din spatele casei, localnic get beget. A gasit rapid solutia si a zis ca ne scapa de gunoi fara probleme. Cum? “Il dau pe garla”. Adica il arunca pe un teren mai izolat de sat, o rapa pe unde curge un fir de apa murdara. Nu ne-a placut. Chiar daca nu sunt vreun activist Greenpeace, nu imi place sa imi bat joc de natura. Ce era de facut?

Am inceput sa luam gunoaiele cu noi in masina cand ne intorceam in Bucuresti. Am cumparat saci mari de plastic si le incarcam in portbagaj. Apoi le lasam in tomberoane mari de pe DN1, in spatiile de parcare. Numai ca de la un timp tomberoanele au devenit pline ochi. Probabil toti mai multi oameni au case de vacanta in zona si au aceeasi problema cu gunoiul. Sacii cu resturi sufocau alveolele de parcare, risipiti pe langa tomberoane sau chiar pe jos.Am inceput sa ma simt prost sa arunc ditamai sacul acolo, mai ales ca m-am certat cu niste muncitori care faceau curatenie. Mi-au atras atentia ca tomberoanele sunt pentru cei care fac popas acolo. Am raspuns ca si eu facusem popas, dar s-au luat de dimensiunile uriase ale sacului meu si m-au amenintat cu amenda. Cumva aveau si dreptate.

Ultima solutie ar fi sa aduc gunoiul pana in Bucuresti si sa-l arunc in containerele mari care au fost amplasate in capatul strazii mele. Dar parca nu-mi vine sa umblu cu sacul in portbagaj 2 ore, mai ales vara cand incepe sa duhneasca. Sunt chiar curios cum se va rezolva situatia. Mai ales ca probabil toate satele din Romania au aceeasi problema. Insa eu n-am chef sa arunc gunoiul pe garla…

Irinel Columbeanu e un zgarciob

Am cam abandonat povestea vacantei de la Paris. Pe de o parte pentru ca a cam greu sa selectez pozele pentru pus pe Flickr si fara povestea pierde din farmec. Pe de alta parte nici nu mi s-a parut ca te intereseaza foarte tare. Dar e o chestie de care mi-am amintit.

Cand ne-am intors si  ne-am imbarcat in avion pe cine credezi ca vad strecurandu-se pe culoarul stramt dintre scaune? Corect, pe cea mai inalta cacofonie in viata, Monica Columbeanu! Si sa vezi nenicule cum se inghesuie ea cu noi, sarantocii, la clasa economica in zborul Tarom Paris – Bucuresti. Imbracata mai degraba discret si cu o sapca trasa pe ochi, arata ca vai de mama ei! Era flancata de doi badigarzi, probabil ca sa nu se atinga de vreun capsunar cu branza pe ziar care s-ar fi asezat in stanga sau in dreapta ei. Iar piticul minune… ioc.

Ce avioane particulare, iahturi sau limuzine? Noooo, nici macar clasa business. Probabil ca Irinel strange bani sa-i ia vreun palat la Cannes printesei, si pana atunci o trimite cu avionul ala ordinar cu care zburam si noi. Daca cineva o vede pe Monicuta in rata de Faurei, sa-mi dea si mie de veste. Eventual cu o poza cu chiloteii ei tanga, facuta de sub bancheta jegoasa din autobuz! )

Pe bloguri: de unde pana unde?

De ceva vreme prea multi bloggeri scriu despre bloguri si prea putini bloggeri scriu. Asa ca hai sa mai bag si eu un post la categoria asta, ca vad ca-i la moda.

Ieri imi puneam problema cam care-i treaba cu blogroll-ul si ce art rebui sa contina el. Nu m-am lamurit inca, dar promit ca in weekend rezolv si problema asta intr-un fel sau altul. Dar mi-am dat seama ca nu mai stiu de unde a pornit pentru mine aventura asta cu blogurile: pe cine am citit eu mai intai.

Cred ca totul a inceput acum vreo 3 ani. Am cautat pe google niste detalii despre o poveste din industria de publicitate, eram curios ce se vorbeste de o anumita chestie. Am ajuns in felul asta pe niste site-uri pe care diversi insi, mai cunoscuti sau mai anonimi se conversau pe tema respectiva. Am remarcat ca unii aveau si link in semnaturi si am haladuit din blog in blog, incercand sa aflu mai multe despre ce ma interesa. Pe urma dupa cateva zile am revenit si am ajuns pe alte bloguri. Am inceput sa ma uit si plin blogroll-uri, sa caut chestii care sa merite citite. Si uite asa am vazut ca sunt multe lucruri interesante pe bloguri, inconjurate de o mare de banalitati si prostii.Dar zau daca mai stiu care a fost primul blog pe care l-am citit!

Ma intreb cum au ajuns altii sa citeasca bloguri. Tu cum ai aflat de primul? Si mai ales, cum ai ajuns sa citesti ce scriu eu aici?

Ai chef de AC/DC?

Nu stiu cat de eficiente sunt petitiile astea online, de vreme ce a fost la un moment dat una care cerea nici mai mult nici mai putin decat demisia lui… Mircea Badea de la Antene! Dar am auzit de una misto: petitie pentru aducerea AC/DC in Romania!

Baietii se imbarca in cel mai mare turneu al lor ever, asa ca n-ar fi imposibil sa vina si pe la noi. Petitia (initiata de Speedy) a fost promovata si de Metalhead, asa ca are sanse sa prinda avant, chiar daca s-a lansat abia ieri. Deci cu totii in cor: eisi disi! eisi disi! Ai semnat deja?

P.S. Petitia se considera semnata numai dupa confirmarea primita pe mail, deci atentie. Sunt curios cate semnaturi se aduna pana la sfarsit si daca Emagic o sa faca ceva in legatura cu asta.

E o lege a lui Murphy?…

…de care nu stiu eu? Una care sa zica: ploaia ve incepe de fiecare data la ora 6, cand se termina programul de lucru si palmasul nu are vreo sedinta care tine pana noaptea?

Intreb si eu ca prostul in timp ce ma pregatesc sa dau shutdown la magaoaie si imi caut umbrela in geanta. Fulgera de o sa zambeasca toti oltenii din Bucuresti. Ca sa iasa bine in poza, bre!

Spilcuit

[Stiu ca nu e chiar bine ales titlul, dar asa imi place cuvantul spilcuit!... ]

Cred ca era cam 6 si ceva azi dimineata, se luminase si jaluzelele faceau o lumina ca un ceai de lamaie. Eram asa, intre vis si realitate, dar ma gandeam ca mai am nitel de dormit. Mi se parea ca miroase a parfumerie in dormitor, dar initial am crezut ca visez. Dar la un momet dat am deschis ochii, m-am uitat la ceas (care BTW arata 4 si un sfert pentru ca ieri l-a lasat bateria) si m-am scarpinat usor nedumerit in cap. Mirosul persista si parea ca vine dinspre noptiera. Si, ca sa vezi, venea chiar din sertarul in care imi tin printre altele sticlutele de parfum. L-am inchis cu un dos de palma si m-am intors pe partea cealalta.

Cand m-am trezit am facut un control sa vad daca nu cumva s-a varsat ceva in sertar. Da’ de unde, totul era in regula. Dar m-am mirat si eu ce miros a capatat noptiera. Dupa numarul de parfumuri ai zice ca sunt cine stie ce metrosexual, daca nu cumva gay mai rau. Ce sa-i fac, asta e, imi plac parfumurile, desi pe cele mai multe le-am primit cadou. Am facut un inventar:

- Davidoff, Cool Water – asta e asa, sa zic smart casual; merge zi de zi, dar parca nu la blugi si tenisi, ci la un sacou sport (Polo?) sau un pulover din ala de golf.

- Bulgari, Por Homme Soir – soir pe naiba, e super usor, nu ma incanta insa; ma dau aproape zilnic cu el fiindca e o mostra din aia mica si vreau sa-l termin.

- Versace, Eau Fraiche – cam dulce, dar merge de fiecare zi, e suficient de discret; mai mult floral si vesel cumva.

- Christian Dior, Eau Sauvage – nu prea mi se potriveste, parca e de om batran; ma dau foarte rar cu el, l-am primit impreuna cu un set de voiaj cu mai multe parfumele Dior, da-l am de o gramada de vreme si tot nu se goleste.

- Givenchy, Very Irresistible – piesa de rezistenta! are o combinatie de ceva lemnos si usor dulceag, cu nitel mosc si o tenta amaruie, e super. Il folosesc cu ocazii mai pretentioase, adica destul de rar. E foarte puternic si mi s-a intamplat sa fac exces (read: sa miros ca o drogherie cateva ore ).

- Cerutti, Image – primit cadou de la prietena, spart apoi tot de ea si cumparat din nou ). un pic cam dulce, noroc ca are si ceva acrisor in el, nu imi dau seama ce. E fresh si iti da o stare de buna dispozitie daca te dai dimineata.

- Thierry Mugler, B Man – asta-i asa, mai wild, mai de macho. Nu ma prinde, dar imi place. Ma dau cu el cand ma imbrac asa, de parca as merge la un coniac si o havana cu amicii de la club. Adica aproape niciodata.

- Chiristian Dior, Fahrenheit – ca un adevarat om de lume umblu cu el in genata de serviciu. E venit cu setul de voiaj, asa ca e foarte micut. Initial mi-a placut foarte mult, dar am intalnit atati barbati cu acelasi miros ca mi s-a cam acrit.

Cam astea sunt, in mare. Singurul parfum pe care vreau sa mi-l mai iau este un Hugo Boss care se chema In Motion. Am avut mai demult o mostra si mi s-a parut foarte misto. Dar ma rog, tot atunci mi-a placut si Deep Red pe care era cat pe ce sa-l iau. Care avea singurul defect ca era de dama, asa ca e clar cat de bine ma pricep, sau ce nas necioplit am!