M-am vindecat!

De ceva vreme am remarcat ca m-am vindecat de una din bolile copilariei pe care o duceam de prea multa vreme dupa mine, de unul din viciile mele cele mai rele (ok, nu chiar, o fi mai rau cu berea si tigara) si una din sursele principale de cretinizare si atrofiere a circumvolutiunilor. Ma refer evident la televizor. Tin sa le multumesc in ordine celor care au facut tot ce le-a stat in putere pentru a ma scapa de aceasta povara:

- stirilor de la Realitatea pentru ca s-au tabloidizat pana la a rivaliza cu cele de la Pro TV (mentiune speciala: baiatul acela gras care il are ca icoana deasupra patului pe Catalin Radu Tanase si care toarna idiotenii non stop de la diverse fete ale locurilor, imi scapa cum il cheama);

- Carcotasilor care pe sezon ce trece devin mai slabi (sfat: 4 bebeluse in loc de doua nu inseamna audienta dubla);

- baietilor de la Discovery care au reusit sa transforme o statie de popularizare a stiintei intr-un youtube banal, simplist si plicticos;

- politicienilor zelosi care au dus genul talk-show la moarte sigura;

- spcialistilor de la programming ai Pro TV, care reprogrameaza over and over aceeasi pleiada de filme cu Don “The Dragon” Wilson si Mario van Peebels;

- statiilor de muzica, toate la un loc, care dau fix acelasi lucru in heavy rotation;

- lui Felix pentru ca el singur m-a scapat de o droaie de antene;

- TVR-ului, pentru ca nu a stiut sa imbatraneasca frumos;

- lui Dan Negru, pentru ca exista si exista in televiziune;

- lui HBO, pentru ca nici pe bani nu da filme ca lumea;

- celor de la Cartoon Network, pentru ca nu mai dau Two Stupid Dogs, Courage the Cowardly Dog si Johnny Bravo;

- nu in ultimul rand lui dumnezeu, care a lasat sa fie internetul, torrentele, DC++ si pornaciunea

S-au pus in calea vindecarii mele fara succes: Mondenii, Zone si Explorer, documentarele de pe VH1, Seconds before disaster/Aircrash investigation, Seinfeld in reluare pe ProCinema, Ned & Stacey si foarte putini altii. A fost mai usor decat credeam, totul a venit de la sine. Pe masura ce nu mai aveam la ce sa ma uit, am constatat ca ma uitam mai mult in gol, zappand haotic pe cele 100 de canale dar fara sa ma uit de fapt la nimic. Si intr-o zi mi-am dat seama ca nu mai am nevoie de televizor. Singurul pas pe care trebuie sa-l mai fac acum e sa ma las de downloaduri (legale) si internet!

Bonus: iata ce se intampla cand televiziunea intalneste internetul! Bravo din nou Pro Cinema!

(Click pe poza si vezi textul)