La Paris, ziua 1 – Luni

Un zbor off-road. Cunoastem un vietnamez care ne intampina cu Buna ziua. Turistii romani ajung la Tour Eiffel. Bistro-ul parizian. Avem urgent nevoie de odihna.

Zborul la dus a fost destul de neplacut. Pe tot parcursul celor 3 ore avionul s-a hurducait de parca mergeam cu rata de Faurei pe drumurile patriei. Asa ca la aterizare am fost mai mult decat usurati. Era devreme, cam 10 fara ceva, asa ca eram in grafic pentru intalnirea cu proprietarul apartamentului care ne astepta sa ne dea cheile. Am luat-o usurel cu RER-ul spre oras. Acest RER este un tren suburban care circula si pe la suprafata dar si in subteran, ca un metrou. Este cel mai bun mijloc de a merge de la aeroportul Charles de Gaulle catre oras. Dupa ce am schimbat linia, cam la 20 de minute am ajuns in cartierul unde urma sa locuim: Place de la Nation. Chiar daca nu e foarte central, zona are avantajul unui nod de statii de metrou si RER, asa ca poti ajunge in 20-30 de minute in orice zona turistica a Parisului. Ne-am descurcat repede cu harta si am ajuns la dresa respectiva. Aici l-am cunoscut pe proprietar, monsieur Lu, un vietnamez linistit la vreo 60 de ani. Ne-a surprins cu 2-3 cuvinte pe romaneste. Am aflat apoi ca avusese un prieten american de origine romana, care chiar daduse coltul in razboiul din Vietnam! Apartamentul era OK, cu un living cu canapea extensibila, bucatarie americana dotata cu plita electrica, hota, cuptor cu microunde si cam tot ce trebuie sa fie intr-o bucatarie, inclusiv espressor de cafea. Baia avea si masina de spalat, dar pentru noi nu a fost cazul. Closetul era in mod curios separat de baie, intr-o mica incapaere, lucru care a fost destul de util din punct de vedere olfactiv .Dormitorul avea TV, dulap in perete si un pat dublu confortabil. Asternuturi si prosoape curate erau din belsug. Dl. Lu a fost amabil si a vrut sa ne dea parola de la internetul Wi-Fi, dar mie mi-a fost rusine sa recunosc ca nu am placa wireless la laptop, asa ca am zis pas. Dupa ceva timp ne-a parut rau, pentru ca Milica avea un HP iPaq cu Wi-Fi, care m-ar fi ajutat sa mai scriu una-alta e blog. In fine, am platit omului a doua jumatate de chirie si i-am lasat si o garantie. A pecat si ne-a lasat sa ne vedem de ale noastre.

Dupa ce ne-am desfacut bagajele si ne-am odihnit putin ne-am luat tustrei picioarele la spinare si am iesit la o terasa in cartier sa facem planurile. Am hotarat sa o apucam spre Tour Eiffel, principala atractie si trade-mark-ul Parisului. Evident ca era o coada enorma la urcat in turn, asa ca a trebuit sa renuntam. Am luat-o la picior spre scoala militara si am ajuns la Domul Invalizilor. Ne-am multumit sa-l vedem pe afara, dar ne-am propus sa mergem in alta zi pentru a vizita mormantul lui Napoleon si muzeul militar care este gazduit aici. Ne-a placut cupola enorma a domului suflata cu aur. Pe langa obiectivul turistic aici functioneaza un azil/spital care cel mai robabil este rezervat veteranilor de razboi. Ne apropiam deja de ora mesei si stomcaul incepuse sa dea semne ca gustarea din avion se mistuise de mult.

Am plecat aiurea pe unul din frumoasele bulevarde si ne-am oprit la primul bistro pe care l-am gasit. Trebuie sa spun ca in Paris fumatul este comlet interzis in localuri, cu exceptia teraselor. Asa ca ne-am asezat la o masa pe trotuar care era acoperita de o copertina. Lucru bun pentru ca incepuse sa picure. Francezii au prostul obicei sa nu fie atenti la scrumiere, asa ca multi clienti arunca mucurile de tigara direct pe jos. Asta trebuie sa fie mizeria despre care pomenea Canalia, pentru ca in rest Parisul mi-a lasat impresia unui oras curat. OK, nu era un exemplu de curatenie, dar de aici si pana la a spune ca e mizerabil e cale lunga. Cat despre parizieni, mi s-au parut relativ amabili, multi oferindu-se sa-ti dea indicatii spre diversele locuri de vizitat si stiind destul de bine engleza, avand in vedere ca franceza noastra era cam undeva intre slaba si la pamant. Am luat meniul zilei care a constat in oua cu maioneza drept aperitiv, si o portie sanatoasa de pulpe de pui cu cartofi prajiti, totul acompaniat de un pahar de vin rosu, demisec. Din pacate nu pot sa spun prea multe desre vinurile frantuzesti, pentru ca nu prea ma pricep, fiind bautor de bere de cariera. Am remarcat doar ca se brea in principal vin rosu, care de cele mai multe ori este demisec sau sec de-a binelea, semanand cu Pinot Noir sau mai degraba cu Merlot-urile romanesti. Daca un pahar de vin era 3-4 euro, o bere draught la 0.5l batea spre 8 euro (Stella, Carlsberg, dar cea mai buna alegere Leffe blonda!). Pranzul ne-a costat 12,50, iar conform bonului bacsisul era inclus.

Dupa amiaza ne-am petrecut-o plimbandu-ne aiurea, iar spre seara am mers la un supermache sa cumparam una-alta pentru micul dejun si cina. Preturile la mancare mi s-au parut mai mari binisor decat la noi, iar cea mai ieftina bere la doza de 0.5l depasea 1 euro (Stella Artois), deci mai piperat decat in Romania. In schimb vinurile la trei sferturi porneau de la sub 5 euro, si ajungeau la 30-40 de euro. Am cumparat un vin ieftin, niste semipreparate pentru seara si diverse de mic dejun, plus, desigur, nelipsitele baghete. Apoi am luat-o spre casa, pentru ca eram franti de oboseala si picioarele pareau sa nu ne mai asculte.

Seara am stat nitel la vorbe la un pahar de berica si am cazut la datorie la 10. Eram rupti de oboseala de la drum si a doua zi vroiam sa ne trezim devreme cu forte proaspete.