Mi se pare mie?…

…Sau cafeaua nu mai are gust? Parca toate marcile sunt la fel, usor acre, din cauza ca este vorba de cafea la filtru, fara aroma, fara gust. Si mai ales fara miros. Ce naiba se intampla cu cafeaua? Ca nici nu mai stiu de care sa cumpar, am ajuns sa beau numai din obisnuinta… Damn!

Sa facem si noi ceva. Azi operatiunea sacosa.

Ok, am ras, am glumit, ne-am uitat la filmulete pe youtube, ce mai, pro-blogging . Sa mai vorbim si serios nitel.

Se tot discuta pe bloguri despre ecologie, incalzire globala si cai verzi pe pereti. Se intreba cineva daca bloggerii sunt interesati de ecologie. Toata lumea e buna de gura (mai ales subsemnatul), dar nimeni nu face mai nimic. Un mic gest, mai mult sau mai putin semnificativ, prin care sa aratam ca suntem constienti ca lucrurile merg spre rau pe planeta Pamant si vrem sa facem ceva sa indreptam povestea. Mi-a venit o idee simpla.

La Paris am intrat intr-un supermarket. Era coada la toate casele mai putin la una. M-am uitat si eu, ca romanul, daca nu cumva e un anunt ca nu functioneaza cardul. Nope, totul era in regula. Dar cand am vrut sa desert cosul: surpriza! Casiera mi-a spus ca este rezervat pentru cei care vin cu sacosa de acasa, ca sa nu mai fie nevoie de pungi de plastic. O idee excelenta. Daca ai fost vreodata in delta, nu se poate sa nu fi remarcat nenorocirea pe care o reprezinta PET-ul si plasticele in general. Mii si mii de sticle si chiar pungi de plastic distrug frumusetile naturale. Si stii bine in cat timp se degradeaza plasticul…

Eu folosesc de vreo 3 luni o sacosa textila. A adus-o prietena mea de la nu stiu ce eveniment ecologist. Dar asta conteaza mai putin. E foarte simplu sa cumperi asa o plasa, ca cele de pe vremea lui nea Nicu. Si in felul asta sa nu mai iei zeci de pungi si pungte de la magazine, pe care oricum le arunci cand ai ajuns acasa. S-o punem deci de-o semi-campanie.

Cumpara o sacosa, bag-o in geanta de serviciu, in rucsac sau pune-o pe scaunul din dreapta al masinii. Nu-i asa geu, nu? Si refuza pungile de plastic pe care vanzatorii de la pravalii le ofera asa generos. Ar fi un semn (si nu mai mult decat atat) ca stii ca lumea asta e in rahat, iti pasa si incerci sa faci ceva! Dovedeste-o! Fa o poza si posteaz-o pe blog, apoi da ideea mai departe. Ai ceva de pierdut?

Putem lua ideea asta ca pe o leapsa. Asa ca astept reactii de la Bogdan, Cabral, Turambar si, evident, tie, care citesti aceste randuri. Si vreau dovezi!

Iaca si dovada mea:

Ca tot am pus prea multe iutiuburi

Pai ce plm e un blog fara filme de la youtube? A, da, e un blog fara poze la bustul gol la mare!

Deci, ma intreb si eu, ca de obicei ca boul: De ce piesele pop au mai mult de un minut? Astept raspuns.

Multumesc.

[Note to self: berea si muzica de la atomic sunt no-no]

Nu ma pot abtine!!!111

Pffff, Moga nici nu se nascuse, se baga muzica la terasa de la casete si slipii erau de aia, cu cur! Daaa, ladies and gents, meeeet: Jimmy! Gluma proasta? Fun bizar? Mizerie? Nope, ei sunt Non stop!

Doamne, ce a putut sa insemne Atomic teve. Deci, concluzia mai jos.

[Note tto self: rasul in cap e benefic pentru... cap]

Azi te invat

Pe vremea discurilor de vinil, pe langa luciosul Nat King Cole, avea tata o placa cu Harry Belafonte. Colorata, cu un nene la mare, cu lant de aur la gat… Ce mai, daca era azi ai fi spus ca-i cocalar. Ei bine nu! Era Harry Belafonte, maestrul Calypso, muzica din copilarie… are azi 91 de ani. Si ultimul concert l-a sustinut in 2003. Domnule Belafonte, chapeau bas!

Nota Bene: Aici nu mai trebuie sa pun versurile, nu?

Later edit: O poza deosebita! Charlton Heston, Sidney Poitier si Harry, la Lincoln Memorial. Un simbol al drepturilor civile, al dreptatii pentru toti si al “arsitei din noapte”. (Sursa: Wikipedia)

Paris, zilele 2 si 3

Napoleon ne intampina. Suntem barosani. Decolam desi nu ne-am fi asteptat. Pe drumuri de munte? Mustaciosul. Plecam in coroaziera.

A doua zi, cu forte proaspete am mers sa vizitam Domul Invalizilor in mod serios. Am trecut prin Place de la Concorde, apoi am direct la Dom. Aici am vazut mormantul lui Napoleon, o racla mare din lemn in care e pastrat trupul celui mai mare francez al tuturor timpurilor (OK, stiu, era corsican dar, ma rog…). Pentru ca eram in zona am intrat la Muzeul Militar. Este un loc pe care nu trebuie sa-l ratezi daca ajungi la Paris. Baietii astia au cocosat o gramada de popoare, asa ca au ce expune prin muzeu. De la armuri medievale si palose, pana la tunuri si arme moderne. Din pacate tocmai perioada lui Napoleon nu am putut-o vedea, fiind in renovare. Spre surprinderea noastra am gasit si 2 uniforme romanesti din primul si, respectiv, al doilea razboi mondial. Culmea, apartineau aceluiasi tip, care pe semne le donase muzeului. Am petrecut vreo 4 ore in muzeu si parca tot nu am vazut totul… Dar ne dureau picioarele ingrozitor, asa ca a trebuit sa luam o pauza de o bere si un sandvis.

Ne-am indreptat apoi spre Palatul Luxemburg, cu ale sale gradini superbe. Desi picura am reusit sa tragem cateva poze cu fantana Maria de Medici (mutata de nenea Hausmann, pentru ca nu avea loc sa traga un bulevard) si cu scaunele de tip “pensionarii din Cismigiu. Apoi am purces spre Montparnasse pentru ca auzisem ca acolo este un turn inalt de unde poti vedea orasul de sus. Am luat in acest cartier cea mai mare teapa a sejurului: bere “mare” (read: halba de 1 litru) la numai 20 de euro!!! Si asta la o terasa amarata pe trotuar! In fine, am urcat in turn. De fapt un zgarie nori modern care gazduia cel mai rapid lift din Europa. Senzatia cand faci 35 de secunde de la parter pana la 210 metri “altitudine” e intr-adevar deosebita. De sus de pe terasa Parisul se vedea superb, in ciuda vantului care ne deranja nitel. La intoarcere am mancat o lasagna foarte buna la un restaurant italian, am baut o bere si ne-am parcat la cotet.

In ziua urmatoare am mers in cea mai frumoasa zona a Parisului, cartierul Montmartre. Aici poti sa-ti faci o idee cum arata orasul inaintea perioadei marilor bulevarde si munumente. Strazi inguste si intortochiate, artisti ambulanti, pictori si zeci si zeci de carciumioare. Pe aici isi faceau veacul Touluse Lautrec, van Gogh si gasca. Am intrat un pic la Sacre Coeur si apoi am mers aiurea pe stradute. Am intrat la muzeul Dali, unde am aflat spre surprinderea mea (de nepriceput in ale artei) ca omul a fost si sculptor, chiar unul foarte bun! Mi-a placut in mod deosebit o serie de litografii pe tema Alice in tara minunilor, si un straniu autoportret al mustaciosului. Pe scara de la iesire era expusa o suita de fotografii insotite de un pseudo-interviu cu Dali, avand ca tema… mustata individului. Nu mai e nevoie sa spun ca tipul era un nebun simpatic. Apoi am facut un popas la o terasa in compania selecta a unor tineri artisti de renume.

Per pedes frumusel am ajuns apoi in Place Pigalle, cu ale sale tentatii usor obscene, am vazut Moulin Rouge (evident nu am baut o bere inauntru ) si apoi am mers spre Opera. Am vazut in treacat o superba catedrala gotica, Eglise de la Trinite, asezata intr-un cartier construit capo-fine la ordinul lui Napoleun al treilea la 1851. Am mancat un sandvis in fata la Louvre, in gradinile Tuilleries si am facut planul pentru dupa-amiaza.

Pentru ca vremea era buna am hotarat sa mergem o tura pe Sena cu celebrele Bateaux Mouches. Un tur costa 8 euro si intr-o ora si ceva am vazut de la bordul vaporasului toate atractiile din Ille de la Cite, Notre Dame, Palatul Louvre, apoi ne-am intors spre o zona mai urata de blocuri turn optzeciste (opera lui Mitterand pe care francezii il tin minte si azi pentru asta). Aici este si o replica la scara a Statuii Libertatii (cadou al Frantei pentru americani) care a servit sculptorului drept model. Am trecut pe sub zecile de poduri si seara arunca lumini superbe asupra cladirilor si raului, iar Turnul Eiffel aparea si el ca un omniprezent simbol al Parisului. Franti de oboseala am mers acasa. Usor – usor ajungeam la mijlocul saptamanii.

[ Aici ziua 1]

Poze, fotografii, imagini

Stateam si ma gandeam daca pozele alea cu furtuna de la Mamaia or fi adevarate sau fake. Si mi-am dat seama ca in curand nici nu o sa ne mai putem da seama de aceste lucruri cu ochiul liber. Softurile de prelucrat imagini vor avansa atat de mult incat nu vom mai putea discerne intre realitate si fictiune. Si asta mi se pare un pic scary…

Personal sunt adeptul fotografiilor cat mai naturale. Fara prelucrari in Photoshop, corectii minime (o ajustare de expunere, un ochi rosu), dar atat. Eu nu ma pricep la fotografii, daradmir mai degraba o anumita tehnica (expunere vs diafragma vs focus) sau o compozitie care mi se pare interesanta, decat niste culori sau sontraste ce par de pe alta lume. Imi amintesc epoca aparatului cu film, cand stateai o jumatate de ora sa tragi o singura poza, cu grija, pentru ca apoi trebuia data la developat si scoasa pe hartie… Ultimele poze pe film si hartie le-am facut in Malta, acum vreo 4-5 ani. De atunci digitalul a luat haturile. Si mi-am umplut calculatorul de poze, darmulte sunt goale de continut, banale si fara suflet. Intr-un fel parca era ceva de artist intr-o banala poza de concediu pe film. Acum umpli cardul de imagini, dar multe din ele parca nu mai spun nimic.

Hm, sa fie asta un semn ca imbatranesc?

Bill Gates pensionar

Taticul lui Office, al lui Windows si al ecranului albastru se retrage din activitate. De maine probabil ca se va ocupa cu pescuitul, tinutul nepotilor pe genunchi si povestile din tinerete. Eu zic ca e un moment important. Sa nu uitati ca cei mai multi dintre voi cititi aceste randuri de pe un PC cu Windows, pe fereastra lui Internet Explorer. Ce s-ar fi intamplat daca Bill Gates ar fi preferat sa se ocupe cu imobiliarele? Greu de spus. Dar trebuie sa ne scoatem palaria in fata lui, desi de multe ori l-am injurat. Macar acum, cand probabil ca sarbatoreste cu un tort si cu o sampanie ultima zi de munca impreuna cu colegii. Pensie linistita Mr. Bill!

Echipa Microsoft in 1978 si in 2008. (Poze de la BBC)

Nu-i cam la fel?

Am vazut cand am publicat postul anterior ca am doua categorii destul de des folosite: politica si nervi. Ma gandesc daca au vreun rost acestea doua. N-ar fi mai bine sa le reunesc sub un singur titlu, mai clar, mai simplu si mai exhaustiv? Cum ar fi, de exemplu, subtilul englezism bullshit?

Cusca cu maimute

Daca somnul ratiunii naste monstri, atunci somnul senatorilor naste umor negru. Pe banii mei. Maimuta zilei este Ioan Ghise de la PNL. El este autorul imbecilitatii fara margini care a fost adoptata zilele trecute de parlament. Cica televiziunile si radioul ar trebui sa difuzeze in mod egal stiri pozitive si negative. Big LOL! Iata doua exemple de la nasu’:

Stire pozitiva: Senatorul Ion Ghise s-a impuscat in cap aseara, lasand urmatorul bilet prin care isi justifica fapta. “Nu mai suportam sa trag aghioase 5 zile pe saptamana la senat. Simteam in fiecare minut ochii alegatorilor cum ma privesc acuzator si aveam cosmare horror noapte de noapte. Se facea ca pulimea da buzna in plen cu furci si topoare, pe Funar il rastignesc pe crucifixul de la tribuna, pe Paunescu il baga in protap la foc si se indreapta amenintator catre mine, cu ochii injectati si bale im coltul gurii. Am fost un dobitoc!”

Stire negativa: Dupa ce a castigat prezidentialele, printr-o miscare surprinaztoare Ion Ghise a suspendat parlamentul si Constitutia, i-a executat pe liderii partidelor politice si s-a auto proclamat Imparat al Sistemului Solar. Singurul radio oficial va fi Radio 21, care va transmite in mod egal numai piesele lui Moga si manele. Singura televiziune licentiata va fi OTV care v-a transmite o zi pe saptamana  DD cu Elodia si o zi tocsoul lui Lazarus. In restul zilelor numai redifuzari din Tanar si Nelinistit. Medicii au declarat ca in 2-3 luni lui Ghise i se va dezlega camasa de forta si i se va permite sa mearga singur la buda.

Pedeapsa: Ion Ghise sa scrie de 10.000 de ori la tabla “Promit sa nu mai candidez niciodata si sa ma duc la Sucevita sa ma calugaresc“. Amin.