Ma refer la patratele alea din asfaltul de pe trotuare, care ar trebui sa gazduiasca un copac. Ma gandeam la un moment dat chiar sa incerc o campanie pe bloguri, “Sa adoptam un patrat”, dar nu cred ca intereseaza pe cineva. Cand vad un patrat din asta, ma cuprinde un sentiment neplacut. Candva acolo a fost un copac. Poate s-a uscat, poate l-a rasturnat o furtuna, dar dupa ce el nu a mai fost, nu a incercat nimeni sa planteze altul. Uite asa, cu parcuri transformate in cartiere de locuinte, cu gradini zoo transformate in mall-uri si spatii pentru copaci transformate in patrate goale de pamant, ne sufocam incet in orasul asta aglomerat si aproape paralizat. Si nu facem nimic pentru noi insine.
Azi am vazut insa ceva care m-a bucurat. Zilnic pe drum spre serviciu vad astfel de patrate in zona Pache – Iancului. De dimineata am vazut ca pe strada Matasari cineva a plantat un copac intr-unul din ele. Nu era o actiune a primariei, pentru ca era unul singur pe toata strada, sustinut de de doua scanduri de lemn ca sa nu fie doborat de vant. E bine cateodata sa vezi ca nu esti singur!…
0 responses Până acum ↓
Nu exista comentarii... inca. Schimba acest lucru, completand formularul de mai jos.