Am fost destul de rezervat cand a aparut filmul romanesc al anului, asa ca abia in acest weekend am apucat sa-l vad pe HBO. Si nu mi-am schimbat parerea, filmul parandu-mi-se mediocru si cam degeaba. Dar hai sa fac nitel pe criticul.
Subiectul denota obsesia nedepasita inca a regizorilor romani pentru atmosfere sumbre din perioada comunismului. Putine filme abordeaza teme din ziua de azi, care pot crea controverse, care pot genera interes. De aici si lipsa spectatorilor obisnuiti in sali. OK, criticii europeni (cei americani mai putin) au avut pareri pozitive, criticii nostri cam la fel, dar publicul ce a spus? Cati bani s-au incasat din bilete?
Filmul imi pare asemanator cu ceea ce in publicitate se cheama ghost. Reclame facute special pentru a castiga festivaluri si nu pentru a maximiza rezultatele de piata ale unui client. Filmul este adresat criticilor de la Cannes, in nici un caz publicului roman, sa nu mai vorbesc de cel european.
Atmosfera tensionata e creata cu abilitate, scenele in care personajul principal alearga cu avortonul in spinare pentru a gasi un loc unde sa-l arunce mi s-au parut excelent realizate. Si apropo de personajul principal, este singurul care mi se pare interpretat mai mult decat mediocru. Celelalte personaje sunt neplauzibile, caricatural schitate si nu reusesc sa se impuna in fata publicului. Adica, de fapt, in fata mea 
. Nici celelalte aspecte nu m-au impresionat (muzica, imagine etc).
Una peste alta, filmul nu a reusit sa ma impresioneze. OK, subiectul este socant, iar filmul ca un intreg este bine realizat. Dar nu straluceste prin nimic. Este pur si simplu fad. Bineinteles, poate oameni cu gusturi mai rafinate decat mine in domeniul cinematografiei ar putea sa guste altfel acest gen de film. Dar pe mine m-a lasat rece.
Directia in care am crezut ca o iau filmele romanesti cand am vazut Marfa si banii era una de laudat. Subiecte accesibile, de actualitate, abordate in maniera relaxata, fara germenul comunismului in fund. Acest germen prezent in multe din filmele romanesti demonstreaza ca cinema-ul romanesc si, probabil, societatea pe care o reprezinta in ansamblu, nu a reusit sa aiba o privire sincera si clara asupra propriului trecut. Pana cand aceasta imagine nu se va contura, filmele romanesti nu vor putea iesi din aceasta zona de influenta.
Raman la parerea ca cel mai bun film romanesc al anului 2007 este altul.
2 raspunsuri Până acum ↓
Speedy // aprilie 1, 2008 la 9:53 am
Despre filme in general si despre cele romanesti in special am ajuns la urmatoarele:
1. Nu ma duc niciodata sa vad filmele in jurul carora se face mare tam-tam pentru ca in majoritatea cazurilor ori e reclama pe bani pentru a-l umfla in primele saptamani de rulare ori e laudat de critici ale caror pareri de cele mai multe ori nu corespund cu gusturile mele. De vazut le vad, dar mai tarziu dupa ce s-a linistit agitatia. Chestia asta ar putea veni totusi. (acuma imi dau seama) din spiritul meu de Gica-Contra)
2. In afara de clasicele comedii de acum 30 de ani (gen BD) si politistele sau istoricele lui Nicolaescu(majoritatea din aceeasi perioada) romanii nu stiu sa faca decat (le spun eu) “filme cu nebuni”.Genul “Balanta”, “senatorul melcilor”, “Sobolanii rosii”, etc. Filme grele, cu substrat socio-culturalo-psihologic. Habar n-avem sa facem filme bune dar usoare. Majoritatea filmelor laudate de “coneseuri” sunt grele, adanci, “serioase”, “filme care trag un semnal de alarma” sau alte chestii d-astea. Nu facem filme politiste, de actiune, de capa si spada, de aventuri, filme care desi ca subiect ar fi “usurele” ar putea face mari vanzari daca ar fi bine facute. Singurele care au miscat ceva in directia asta mi se par “Furia” si “Marfa si banii”.
Si 3. Ce as vrea sa vad cum a iesit? “Supravietuitorul” lu’ Nea Sergiu. S-ar putea sa zica lumea ca e ramolit si nebun, dar o sa ma duc sa-l vad la cinema din acelasi motiv pentru care la vremea lor am cumparat in original toate albumele Iris si Metallica cu toate ca existau si piratate sau pe net. Pentru ca orice s-ar spune Nicolaescu a facut treaba mare. La propriu.
ipo // aprilie 1, 2008 la 10:00 am
Eu n-am zis ca nu trebuie sa se faca filme serioase sau grele (Balanta si Senatorul melcilor nu mi s-au parut chiar asa), dar nu NUMAI. Vorba ta, o comedie, un politist, sa mai vedem cum arata un film romanesc, comparat cu unul de afara (nu neaparat american).
Dupa ce vezi un val de filme cum au fost cele despre care vorbeam, parca vrei sa-ti mai tragi suflul, sa te destinzi.