In campul muncii

CV-ul, sau, cum ii zicea pe vremuri, autobiografia. O mica incursiune in viata unui om.

Eu am lucrat prima oara in clasa a opta. Dadusem in vara examenul la liceu si il luasem. Eram super multumit pentru ca intrasem la liceul la care doream, dar nu avusesem foarte mari emotii, pentru ca eram destul de bine pregatit. Impreuna cu mai multi amici din cartier am vrut sa mergem la mare de capul nostru, fara parinti. Celor mai multi le-a si iesit, dar mie nu mi-au dat voie ai mei. Si pentru ca oricum se dusese naibii vacanta, pentru ca ramasesem singur in Bucuresti, si fiindca nu vroiam sa mai merg nicaieri cu ai mei, am zis sa-mi fac de lucru. Pe atunci taica-miu lucra pe un santier pe Valea Doftanei. Construia pentru seful lui o casa de vacanta si era un fel de responsabil cu lucrarile. Asa ca m-am “angajat” pe termen scurt, mai exact pentru o luna. Intelegerea era sa ajut si eu pe unde se poate si sa-mi castig cazarea si mancarea. Era oricum mai bine decat sa o frec aiurea de unul singur in oras. Si ce-am tras!… La munca de jos, carat una-alta, descarcat materiale, in fine, ce puteam si eu la 14 ani sa fac. Totusi a fost o perioada interesanta si am cunoscut oamenii noi. Nici nu stii cate lucruri poti afla de la niste muncitori pe un santier. Ani dupa am fost in acelasi loc, dar cu intentia de a cumpara o casa.

Urmatoare experienta a fost in clasa a XI-a. Fiindca mersesm de 1 mai la mare, ai mei nu mai aveau bani sa-mi dea si ca sa merg in vara. Situatia s-a rezolvat tot cu seful lui taica-miu. Si uite asa am ajuns sa repar masini de spalat la o firma de electrocasnice. Bineinteles ca nu chestii foarte complicate. Mai mult demontat, curatat, asamblat inapoi. In mai putin de 2 luni cat am lucrat am reusit sa fac varza o salopeta nou-nouta . Cred ca si acum as fi in stare sa desfac modelele de masina de spalat de pe vremea aceea cu ochii inchisi. Nu insista, nu am chef sa vin la tine acasa sa-ti repar vechitura . Pana la urma am lucrat vreo 6-7 saptamani si am luat banii pe 2 luni. Am fost si la mare am pus si bani la ciorap pentru un walkman.

In anul 1 de facultate m-am apucat sa dau meditatii la engleza. Am avut o singura eleva, pe care am dat-o afara dupa 2 luni. Asta e, eram un profesor sever, aveam pretentii de la elev . Banii stransi au fost investiti cu toata convingerea in primul meu telefon mobil, un Panasonic G520 pe care il mai am si acum intr-un sertar.

In anul 2 deja nu mai faceam fata cu banii. Cum viata de student e grea si presupune multe cheltuieli prin cluburile de noapte, am reusit sa-mi gasesc un job part-time la o firma de publicitate. OK, nu avea mare legatura ce faceam eu cu publicitatea propriu-zisa, dar programul era flexibil (6 ore/zi in doua ture) si banii imi ajungeau cat sa nu mai cer de la parinti. Era vorba in perioada aceea de 80$ (adica mai putin de un milion de lei). Am tinut serviciul asta pana am terminat facultatea. Apoi am mai ramas 2 ani full time la aceeasi companie. Si uite ca pana azi tot in domeniul respectiv prestez.

De ce am deschis subiectul asta? Sunt curios la ce varsta se angajeaza prima oara tinerii din ziua de azi? Se poata tine o facultate in acelasi timp cu un serviciu full time? Eu am regretat faptul ca din cauza banilor mi-am neglijat scoala, si din cauza asta cred ca acum nu am nicio treaba cu domeniul Stiintelor Politice. Imi doresc sa am suficienti bani pentru a putea da copilului meu, cand va fi vremea, cele necesare pana la terminarea unei facultati. Dar aici depinde si de tendintele de independenta ale tinerilor, de curiozitate si de dorinta de a castiga proprii bani de buzunar. Totusi, o facultate serioasa si un job cat de cat se exclud reciproc. De aceea cred ca e bine pentru un student sa se intereseze si de alte variante cum ar fi joburi de vara, poate chiar in strainatate, stagii de practica sau colaborari cu diverse organizatii care ofera un banut, nu omoara cu un program fix zilnic si asigura deschidere catre diverse oportunitati.

Tu ce spui, la ce varsta ai avut primul job si in ce domeniu?