Scrisori la echipe

Nu stiu cum naiba imi aduc aminte cateodata, fara un motiv anume, de cate un detaliu din copilarie care chiar si acum pare ca s-a intamplat ieri. Asta in timp ce de multe ori nu as putea sa-ti spun ce am facut saptamana trecuta joi. La naiba, probabil copilarie, memorie afectiva, chestii.

Cand eram eu mic, in Epoca de Aur a realizarilor marete, nu existau calculatoare, internet, messenger sau Hi5. Nici macar televizorul nu mergea decat 2 ore pe zi, si alea degeaba. Asa ca noi copiii avem nitel alte preocupari. Una dintre ele era trimisul de scrisori catre echipe de fotbal din strainatate. In cateva randuri trebuia sa le spui ca esti un baiat de x ani din Romania si ca esti mare fan al echipei respective. Ideea era sa-ti trimita ceva promotionale ca sa te bucuri si tu si sa isi motiveze si ei un suporter in devenire. De obicei scrisoare era un text agramat intr-o engleza (sau uneori franceza sau germana) aproximativa, nu mai mult de 10 randuri, in care tot ce trebuia sa faci era sa completezi adresa si numele tau, eventual varsta. Apoi totul se punea la plic si se scria pe el “Se taxeaza la destinatie”. In felul asta tota povestea nu te costa nimic. Adresele le obtineai prin alta scrisoare trimisa la UEFA, care intotdeauna raspundea cu lista federatiilor si principalelor cluburi din Europa si cu 2 stickere.

Nu toate echipele puneau botul la asa ceva. Dar erau cateva care raspundeau regulat, chiar daca scriai de mai multe ori: PSV Eindhoven, AC Milan, Sampdoria, Bayern, Ajax Amsterdam. Unii trimiteau poze cu echipa, cu jucatorii si antrenorii sau chiar fanioane. Existau legende cum ca unii copii ar fi primit prin posta mingi sau tricouri, dar nimeni nu putuse sa dovedeasca ceva in sensul asta. Toate obiectele primite erau apoi schimbate intre baieti in functie de valoare de piata. Puteai capata in schimb suprize (din alea de la guma de mestecat), tevi pentru cornete sau mingi “de 35″ (de lei, cele mai bune de pe piata la momentul respectiv). Unii baieti mai mari chiar ajunsesera sa aiba colectii impresionante de astfel de obiecte si materiale de la echipe.

Azi toata povestea poate parea ridicola. Dar, in anii 80 si in Romania cenusie din acea perioada, scrisorile la echipe aduceau o pata de culoare.  Oare acum copii de 10-12 ani din ce obtin aceste mici bucurii?