Azi cand am venit la serviciu am vazut o chestie interesanta. O masina cu semne de incepator care avea pe bord si pe placa de la portbagaj doua foi A4 plastifiate pe care scria: Daca te-am incurcat suna la 0724xxxxxx. Pai chestia asta ar trebui bagata in codul rutier! Obligatoriu tote masinile sa aibe afisat la loc vizibil telefonul soferului. Ti-ai gasit masina blocata in parcare? Dai un telefon, vine soferul, ii dai un pumn in nas, si a mutat-o. Simplu, nu-i asa?
Am citit la AvionarU ca razboiul formatelor HD-DVD s-a incheiat. Toshiba s-a recunoscut infranta si implicit Sony (promotorul formarului Blu Ray) a castigat.
Ei bine, asta e un lucru util. Util in primul rand noua, utilizatorilor casnici finali. In primul rand nu va mai trebui sa stam sa ne gandim ce sa alegem. Pana acum, anumite case de productie de filme de la Hollywood alegeau sa isi scoata filmele numai intr-un anumit format. Asa ca pur si simplu daca aveai un DVD player de inalta definitie acasa nu puteai sa vezi decat anumite filme. Acum lucrurile s-au transat si toate filmele vor fi in formatul Blu Ray. A doua parte buna este ca probabil va incepe fabricarea in masa a acestor scule, iar preturile vor scadea. In curand daca ai un televizor HD iti vei putea cumpara un Blu Ray care sa ti-l puna in valoare cu adevarat. Pentru ca la noi televiziuni HD nu exista deocamdata, digitalizarea retelelor TV fiind abia la inceput. Asa ca daca tot ai dat 50 milioane pe o super-plasma o sa o faci sa-si merite banii.
Au aparut discutii cum ca formatul HD-DVD ar fi fost mai puternic, lupta fiind de fapt castigata de Sony prin presiuni la studiourile de film si prin uriasa putere financiara a gigantului japonez. Nu sunt destul de priceput tehnic ca sa zic da ori ba, dar pe mine faptul ca s-a risipit confuzia ma bucura. Poate se va ivi un loc si pentru Toshiba, asa cum au ajuns in televiziune vechile casete video Betamax. Dar pentru moment Blu Ray este eroul zilei.
N-am stat prea mult cu ochii pe concursurile din blogosfera. Nu pentru ca mi-ar lipsi spiritul de competitie, dar pur si simplu mi se par irelevante. Cred ca ele tin mai degraba de numarul de amici/sustinatori ai bloggerului care se claseaza bine decat de calitatea posturilor sale. Si de aceea consursurile sunt un bun prilej de scandal, injuraturi si aruncat cu rahat care sunt atat de specifice internetului romanesc si de aiurea. Cum gandesc si despre muzica, nu numarul de copii vandute dau valoare unui artist sau unui album.
De data asta RoBlogFest are si un juriu format din oameni care au un cuvant greu de spus in blogosfera mioritica. Asta ar trebui sa mai tempereze un pic nervii si sa mai rareasca acuzele. Dar sunt convins ca certurile nu vor lipsi nici in acest an… Regret ca nu mai exista categoria cel mai bun post, dar cred ca acum ea este cumva suplinita de “Cel mai bine scris blog”.
Partea buna a acestui tip de concurs o reprezinta socializarea. Ajungi sa cunosti personal alti oameni care tin bloguri, descoperi nume noi si implicit te faci si tu cunoscut. Am de gand sa urmaresc competitia si daca se va dovedi curata sa incerc si eu la anul sa ma inscriu la o categorie. Anul asta nu avea niciun sens pentru ca sunt prea nou, practic de la inceputul anului asta m-am apucat de scris mai serios. Si sa ma inscriu de unul singur doar ca sa mai castig nitel trafic parca mi-a fost jena.
In orice caz votarea e in toi, asa ca poti merge sa iti sustii favoritii. Eu asa o sa fac!
[Disclaimer: Nu e nimeni carn si idiot in juriu si nu am nici o legatura de rudenie cu poetul 
]
Expunere de motive
Întâi, fiindcă mi-a fost lene…
Al doilea, nu-s modernist
Sentimental ca Demostene
Şi nici ca Blaga - futurist…
Al treilea, mi-e imposibil:
Eu dezaprob şi versul şchiop
Şi orice premiu divizibil…
Al patrulea - sunt mizantrop.
Al cincilea, din fudulie…
Al şaselea, fiindcă n-am
Încredere-n Academie
Şi nici la cine s-o reclam…
Al şaptelea, - mi-a fost ruşine…
Al optulea, n-aveam nici eu
Părere bună despre mine…
Al nouălea, îmi vine greu
Să mă prezint cu opu-n mână
Pe la iluştrii mei confraţi
Din Academia Română,
Să zic: “E bun - mi-l premiaţi?…”
Al zecelea, nu pot admite
Să fiu învins la handicap -
Şi când m-ar scoate din sărite
Le-aş da, pardon, cu opu-n cap!
Al unsprezecelea, - valuta
Reduce-o parte din talent.
Când mia face azi cât suta,
Ori dai un spor echivalent,
Ori tragi oblonul la fereastră…
Şi-al doisprezecelea - nu pot,
Fiindcă printre dumneavoastră
E unul cârn şi idiot…
Care va’s zica titlul ma caracterizeza. Ultima oara cand am fost la Campina am facut o boroboata superba. Am varsat bere in laptop. Dupa ce i-am stresat pe toti amicii care erau in zona sa fie atenti cu lichidele sau sa nu cumva sa dea scrum pe “scula”, am comis-o eu insumi, Si chiar am comis-o big time: o cutie de bere aproape plina s-a scurs pe laptop. L-am oprit, am scurs ce se putea scurge, l-am curatat pe exterior si pe la slotul de baterie. Dupa o ora am incercat sa-l pornesc dar ioc. Nu facea absolut nimic. Am zis ca il dau cuiva care stie sa-l demonteze si sa incerce sa-l curete, daca nu asta e, il trec la capitolul pierderi. Oricum imi venea sa-mi trag una, mai ales ca era 100% vina mea. Nu mare scula de laptop (ThinkPad T30 de prin 2000), dar e al meu si n-am chef sa il belesc cu mana mea. L-am lasat vreo 12 ore si intr-un final a pornit. La inceput mergeau prost tastele si touchpad-ul, dar si-a revenit. Si mi-am mai revenit si eu. Singura problema acum e ca ambele butoane de la touchpad fac click dreapta. Si am incercat sa-i umblu in setari, am reinstalat driverul, dar face fix la fel. Noroc ca mai are si mutufloiul ala arhaic (trackpoint sau ceva de genul) care are butoanele lui dedicate care merg. Dar ma enerveaza pentru ca ma obisnuisem cu touchpad-ul.
Ai cumva idee cum sa-l curat sau sa-l repar?
Ca tot am vorbit mai devreme de muzica, hai sa va dau un preview la ce fel de muzica ascult. Si ca sa fie cat mai simplu, am luat iPod-ul din buzunar si mi-am aruncat ochii sa vad ce am prin el. Iata pe scurt ce am gasit (in ordine alfabetica):
- Bush, Razorblade Suitcase
- Cake Fashion Nugget
- Depeche Mode, Ultra
- Deus, The Ideal Crash
- Louise Attaque, Louise Attaque
- Manu Chao, La Radioline
- Megadeth, United Abominations
- Metallica, Load
- Muse, Black Holes and Revelations & Absolution
- Nick Cave, From Here to Eternity
- Noir Desir, Tostaky
- Ombladon, Cel mai prost din curtea scolii
- Hedwig and the Angry Inch, OST
- Parazitii, Slalom printre cretini
- Pet Shop Boys, Best of & Fundamental
- Pulp, This Is Hardcore
- Travis, The Man Who
- Trust, Repression
- basca cele de mai sus, un folder enervant zis Muzica de Fire, care contine o gramada de chestii care se protrivesc mai degraba in Regie, pe care l-a facut… sa zicem altcineva 
Nu spun neaparat ca ce am pe iPod imi si place, ascult de obicei sau sunt fan. Unele albume sunt la prima auditie, ramane inca sa ma hotarasc daca le pastrez sau ba. Si oricum, de fapt, mi-am adus aminte ca trebuie sa mai schimb si eu muzica asta, dar ma impiedica lenea si sila de a folosi mega-inteligentul soft Apple, iTunes.
Ca sa termin cu povestea asta, mai devreme cineva ma intreba la nu stiu care post, intr-un comentariu, daca poate sa preia ideea ca leapsa. Avand in vedere ca pe mine nu prea ma baga in seama nimeni si sunt nou-venit in blogosfera, dau leapsa asta cu mp3 playerul oricui o considera interesanta. Da-i drumu!
Ma anunta Speedy ca legendara trupa heavy metal va avea concert la noi pe 7 iulie. Nu ca as fi fost vreodata un mare fan, dar am ascultat in perioaa liceului vreo 2 albume si erau misto, in forta si foarte clasic-heavy. Triumph of Steel a fost preferatul meu (avea si un super-solo de tobe!), dar in acea perioada aveam trupe care imi placeau mult mai mult. Promit sa imi fac o autobiografie muzicala cat de curand, sa vezi cum se schimba preferintele omului de-a lungul anilor. Nu stiu daca o sa merg la concert, dar oricum e bine ca un eveniment de genul asta nu mai e privit ca a doua venire a lui Isus pe pamant. Inseamna ca oamenii s-au obisnuit sa aiba concerte din care sa aleaga singuri ce vor sa vada si ce nu, fara sa mearga la gramada. Sunt sigur ca daca veneau in 1995 m-as fi dus fara sa ma gandesc. (Poza via)
Inca o veste tot din aceeasi sursa e ca Metallica va avea un show la Sofia in vara. Asta da apa la moara zvonurilor cum ca s-ar pregati al doilea concert din Romania. Oricum, cine nu i-a vazut pana acum live poate sa dea o fuga pana la vecinii bulgari, daca nu se teme sa-si cumpere bilete online si nu ii pasa prea mult de cateva spagute lasate la caralii cu ceafa groasa. In cel mai rau caz ce se poate intampla: sa se duca cu masina si sa se intoarca cu trenul :)) .
Gramo porneste (sau pornesc?) un proiect care mi-a placut foarte mult: Citeste o poveste! Pe scurt, este vorba de un efort colectiv de a inregistra audio povesti pentru copii. Oricine poate contribui, daca e amator si daca il tine vocea .
Ca sa fie si mai frumos, prima poveste care a inceput sa fie “asamblata” este Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai de Nikolai Nosov. Este una din povestile favorite ale copilariei mele si am fost foarte fericit sa revad ilustratiile din carte, nu stiam ca poti sa le gasesti pe internet (dar ce, le-am cautat?). Asa ca de dragul copiilor care ar putea sa asculte povestile, de dragul povestilor copilariei noastre sau macar de dragul nostru, sa incercam sa adaugam cate o piesa la acest puzzle!
Poate amicul Bogdan ne delecteaza cu o poveste din Anglia, mai ales ca stiu ca are talent de povestitor
Ti s-a intamplat vreodata sa te intalnesti in mai multe zile consecutive pe strada, intamplator, cu aceleasi persoane necunoscute, pentru simplul fapt ca aveti aproximativ acelasi program? Mie mi se intampla foarte des. Si din cauza ca imi place sa fiu un pic atent si am memoria fetzelor chiar mi-am facut o mica lista.
Cei mai multi astfel de necunoscuti sunt cei pe care ii intalnesc dimineata in drumul spre serviciu. Sa o luam in ordine. Primul pe care il intalnesc este un tip in varsta de vreo 40-50 de ani, ii zic funcionarul. E imbracat la costum gri sau albastru inchis, cravata usor demodata si merge grabit. In mana tine mereu o borseta uriasa. Cred ca ar incapea tot ce am eu in geanta de serviciu in acea borseta si cu un pic de efort si laptopul. De cele mai multe ori e singur, dar de cateva ori l-am vazut cu cate un tip de varsta lui si imbracat cam la fel. O data chiar am auzit o frantura de conversatie cand au trecut pe langa mine. “Eu intotdeauna sunt atent sa arunc gunoaiele de sticla in pubela de sticla, hartia la hartie si tot asa. Si cand urc de la metrou scara rulanta stau intotdeauna pe dreapta, ca sa poata urca pe stanga cei care se grabesc. Daca sunt reguli…”. Mda, ce sa zic, are dreptate. Ma gandesc ca probabil lucreaza la vreo institutie de stat si ca e un functionar mijlociu, gen sef birou nu-stiu-care. Altfel e ceva care nu se leaga intre costumul si cravata semi-demodate, borseta gigant si mersul pe jos de la metrou.
Pe urma este “ratza”. Asta e o tipa slabanoaga, cu o fata seperiata de bombe si care poarta intotdeauna o gluga pe cap atunci cand temperatura de afara scade sub 20 de grade. Ii zic ratza pentru ca are un stil haios de a merge cu varfurile picioarelor indreptate spre exterior. Ceva de genul lui Charlot, personajul lui Chaplin. Merge foarte grabit, de parca intotdeauna e in intarziere. In ultima vreme nu am mai vazut-o. Poate ca pana la urma chiar intarzia si sefului ei i-a ajuns rabdarea la capat.
Mai este “balena ucigasa”. Asta e cel mai nesuferit personaj dintre toti strainii de zi cu zi. E o femeie la vreo 35-40 de ani, grasa ca o vaca si cu o expresie de rautate pe fata. Merge agale, cu burta scoasa in fata, ca un marinar iesit la pensie, balabanindu-se de pe un picior pe celalalt. E imbracate in fuste lungi fara forma si o geaca sau daca e vara o bluza larga, de culori sterse. In perfect acord cu personalitatea ei. Si cel mai scarbos, trage intotdeauna dintr-o tigara puturoasa. Nu zic, si eu sunt fumator, dar femeia asta pute a tutun mai rau decat o bodega de cartier. N-as vrea sa stiu unde lucreaza personajul asta, dar nu-mi pot imagina decat o firma de bodyguarzi sau, eventual, o macelarie. Sa il fereasca dumnezeu pe ala care trebuie s-o vada pe asta in fiecare zi la serviciu!
Urmeaza hippioata. Tunsa scurt si cu ochelari, la vreo 30 de ani, poarta haine cu iz de 70’s. De multe ori kaki, asortate cu o geanta din aia de umar lunga. La un moment dat a aparut in carje. Avusese probabil un accident destul de grav pentru ca schiopata urat. Apoi nu am mai vazut-o cateva saptamani. Incepusem sa ma ingrijorez: era prea mult pentru un concediu, daca isi pierduse jobul? Sau era grav bolnava? Pana la urma ce avea la picior, de ce mergea cu carje? Cand tocmai imi pierdusem speranata a reaparut. Si chiar am vazut-o de doua ori in aceeasi zi. O data dimineata pe drum spre serviciu si a doua oara intr-un bar din apropiere unde iesim cu un amic. Era cu o tipa destul de asemanatoare ca aspect si beau bere. Era cat pe ce sa ma dau de gol ca ne “cunoastem”, asa de intrigat am fost cand am vazut-o. Sper ca e totul ok cu piciorul ala.
Cand ajung la metrou ma intalnesc cu barbosul. Astuia as putea la fel de bine sa-i spun cheliosul. Imagineaza-ti un tip ras in cap, dar cu o barba destul de serioasa. Barba incepe acolo unde incepe orice barba, pe la perciuni, dar faptul ca nu are nici un fir de par in cap il face sa-i stea cel putin ciudat. Are ochelari cu rame groase si pe cap are intotdeauna un basc. Initial am crezut ca e pictor sau arhitect, o meserie din asta mai romantica. Dar din ce am dedus dintr-o conversatie telefonica pe care am auzit-o intr-o zi cand intarziase la serviciu, tind sa cred ca lucreaza in domeniul IT. Umbla in bocanci militari, iar blugii sunt bagati bine in acestia. Si asculta muzica foarte tare, cred ca ceva metal, dar nu sunt sigur. Asta-i cel mai ciudat din gasca de necunoscuti. Cred ca ascunde ceva, prea e dubios. Ma gandesc ca ori e satansit, ori e nazist. Sau practica cine stie ce perversiuni sexuale murdare.
Ar mai fi si altii, dar astia sunt cei pe care ii vad in fiecare zi pe drum spre munca. Unii au disparut cand mi-am schimbat eu jobul sau ora de plecare de acasa. Sau poate cand si l-au schimbat ei. Ar fi interesant sa iesim odata la o bere cu totii. Si chiar daca eu ii “cunosc” pe toti, ar fi frumos sa ii prezint unul altuia. “Barbosule, ea e hipioata. Ratzo, el e functionarul”. Pe balena ucigasa n-as chema-o.
Ghici cine va elabora (daca accepta oferta conducerii) oferta electorala pentru locale la PSD? Hai-hai, uita-te la titlu, ce-i asa greu. Deci Adrian Nastase, omul cu termopanele, matusa si blogul. Asta in vreme ce Miron Mitrea va fi sef de campanie. Ce mai conteaza ca au dosare penale, ca au fost bagati in zeci de afaceri dubioase gen matusa privatizarea Petrom sau contractul Bechtel, ca sunt putrezi pana in maduva oaselor. Asa se reformeaza PSD, la vremuri noi… tot noi. Asta pentru cine mai avea impresia ca acest partid se poate reforma vreodata. In timp ce prin diverse colturi se zvoneste ca pe Dancu il vor baga in fata la primaria Cluj tocmai ca sa si-o ia in barba de la Boc.
Deci clica se pregateste sa revina in forta si, daca rezultatele la alegeri vor fi multumitoare, sa renasca epoca de aur Nastase. N-ar fi totusi bine si frumos sa se incurce nitel in dosarele alea pe care le au pe la DNA?
