Mancare la Bruxelles

De fiecare data cand merg in strainatate imi place sa incerc mancarea locului, dar mai ales sa ies in carciumi, fie ele puburi, restaurante, terase sau bistrouri. Sunt locuri in care, pe langa ca poti gusta bunatatile tarii respective, cunosti oamenii in intimitatea unei mese bune. Si daca bucatele sunt stropite cu un vin sau o bere, discutiile devin intotdeauna mai pasionante. De aia m-am gandit sa povestesc ce am mancat pe la Bruxelles cand am fost plecat in ianuarie.

 

O sa incep cu micul dejun de la hotelul Radisson Sas. Asa cum am mai spus, hotelul era tipic pentru oameni de afaceri care nu stau mai mult de 2-3 zile intr-un oras. Asa ca, bineinteles, micul dejun era unul international. Salonul era de fapt chiar in barul hotelului, bufetul fiind organizat in spatele tejghelei. Destul de incomod si inghesuit, acest bufet era si cam saracacios. Pentru un hotel care costa 175 de euro pe noapte a fost chiar dezamagitor. 2-3 feluri de mezeluri banale, 2-3 feluri de branzeturi insipide, cereale si lapte, fructe si oua. Toate pareau cumparate de la hypermarket cu cateve saptamani in urma. Am incercat o singura data English breakfast si am constatat ca, asa cum banuiam, nu este facut pentru stomacul nostru de europeni continentali. Fasole la 8 dimineata in combinatie cu carnati sau bacon a fost pur si simplu prea mult. Singurul lucru care a mai salvat intrucatva micul dejun a fost cafeaua, servita intr-un recipient ca un termos de vreo jumatate de litru, fierbinte, proaspata si buna. Dar faptul ca nu o puteai sorbi la o tigara ii stirbea farmecul destul de mult. Una peste alta breakfast-ul de la Radisson Sas nu facea mai mult ecat sa-ti umple stomacul pentru ziua care incepea, iar cea mai buna nota ar fi luat-o fructele proaspete relativ variate.

 

Prima masa am luat-o la la o carciuma tipic belgiana. Spun carciuma si nu resturant pentru ca lasa mai degrama impresia de pub britanic. Fara fete de masa (gizas, chiar nu mai are nimeni timp de spalat si apretat?) si cu mese inguste si lungi, parea mai degraba un local in care sa bei 2-3 beri sau pahare de vin si, daca eventual ti se face foame, sa iei niste “fish & chips”. Cu toate astea meniul era destul de bogat, ceea ce apropia localul de ideea de restaurant. Am inteles ca era unul din cele mai vechi din oras, asta poate fiind explicatia pentru aspectul un pic spartan. In Bruxelles nu se fumeaza in restaurante, asa ca la intrare erau mereu cateva persoane luandu-si portia de nicotina. Serviciul a fost prompt avand in vedere ca eram un grup destul de mare de vreo 20 de oameni

Am inceput cu o portie de crochete de creveti si branza, acoperite cu o crusta crocanta si suficient de fierbinti ca branza sa se intinda in moate delicioase. A fost excelent si daca in loc de doua ar fi fost 4 crochete ar fi putut fi felul principal al cinei. Acesta a fost de de fapt o tocana belgiana de vita. Carnea era preparata inabusit si era condimentata potrivit, cu diverse “ghemuse’ pe care nu le-am putut identifica. Desti a fost o mancare foarte buna, prin prisma paletei de gusturi pe care le oferea vita, portia a fost atat de mare incat nu am putut sa o dau gata. Singurul repros ar fi garnitura de cartofi prajiti care se potrivea cu o tocana ca nuca in perete. Nu am luat desert, dar am baut cateva pahare de vin rosu asemanator cu Cabernetul (desi nu ma pricep la vinuri, I’m a beer guy J ) care a avut ca singura calitate evidenta talentul de a dezlega limbile mesenilor. Despre pret nu pot spune nimic pentru ca a fost platita de organizatori, dar suspectez vreo 25-30 de euro fara vin.

 

A doua iesire a fost la un restaurant italian. Aici lucrurile au fost mai simple pentru ca mancare italiana am tot mancat prin Bucuresti. Restaurantul era micut dar chic si era tinut de doi frati cat se poate de italieni. Asta inseamna evident camasi impecabile deschise la gat cat sa se vada lanturile groase de aur si foarte, foarte mult gel. Serviciul amabil si prompt, as zice amical, la sfarsitul serii am avut chiar voie sa fumam inauntru pentru ca era tarziu si nu mai erau alti clienti. Din partea casei am fost tratati cu niste mini pizza gustoase si variate pana ne-am hotarat ce sa comandam.  Am luat ca starter un carpaccio de vita, subtire ca un pergament, crud dar gustos .Felul principal a fost pentru mine o combinatie de doua feluri de paste cu somon si creveti, excelente si intr-o portie uriasa. Pastele erau mai fierte decat m-as fi asteptat, dar asta e un aspect pozitiv, pentru ca, desi am ascendenta italiana, nu mi-au placut niciodata al dente. Vinul a fost iarasi banal, un vin alb demisec pe care l-am facut impreuna cu niste colegi nemti… spritz. Desert am luat tiramisu, foarte bun si cremos. Iar cateva paharele de grappa (un fel de tescovina slaba) servita rece mi-a dat o mica durere de cap a doua zi.

 

Ce as mai putea spune despre mancare la Bruxelles? M-a frapat faptul ca am vazut mai multe chioscuri pe strada cu escargots, de parca melcii ar fi fast-food-ul belgienilor. Asta ca sa nu mai vorbesc de chitimiile de gaufre si sutele de ciocolaterii cu care era impanzit orasul. Una peste alta, desi n-am apucat sa incerc decat sumar mancarea traditionala belgiana (in special waterzooi) pot sa spun ca ce am gustat mi-a placut. Si faptul ca serviciul la carciumi a fost in cel mai rau caz serios-rapid-rece este inca un plus. Acum deja am devenit curios sa incerc si unul din restaurantele cu acest specific din Bucuresti.