F.I.S.T. sau cum am avut eu formatie de rap-metal

Uitandu-ma pe blogul lui Bogdan am gasit un post interesant despre modul in care sunt sustinute de stat formatiile tinere in Anglia. Asta mi-a adus aminte de liceu, de F.I.S.T si de garaj.

Inceputuri

Ca sa ma fac totusi inteles. In liceu, impreuna cu Bogdan si cu Dragos am incercat sa facem o trupa. La inceput am discutat mai mult ipotetic, mai ales ca nici unul din noi nu era virtuoz al vreunui instrument. Dar punctul de cotitura si poate landmark-ul nasterii formatiei a fost momentul cand Dragos s-a inscris la Scoala Populara de Arte sa studieze percutie. Avand in vedera ca ne-a aratat ce invata si fiind frapati de progresul rapid, visul a inceput sa devina realitate. Si apoi, tot discutand despre un nume potrivit stilului pe care vroiam sa-l adoptam (rap-metal) un amic a sugerat Fist. Intr-adevar, era cam ce ne doream noi: scurt, puternic, usor de tinut minte si in engleza. Dar sa vezi dracie, am aflat mai tarziu ca exista o trupa obscura pe afara exact cu numele asta. Si ca sa nu avem de facut drumuri pe la tribunal cand vom fi celebri, am decis sa il modificam usor, in F.I.S.T. – Farse Interzise in Societatea de Tranzitie. Avand in vedera ca eram prin anul 1996 numele era chiar cool J

Si uite asa, cu mine la chitara, Bogdan la bas si Dragos la baterie am pornit la drum. Am strans niste banuti si am luat instrumente second hand si am inceput sa repetam saptamanal sau cam asa ceva in vopsitoria auto a tatalui lui Dragos.

Repetitii, repetitii

Bogdan a facut versurile primei piese si cu anumite acorduri si ritmuri (oarecum samplate dupa alte trupe consacrateJ ) am inceput sa muncim. Usor – usor am capatat experienta si piesele au inceput sa sune mai bine. Dupa cateva luni aveam vreo 3-4 piese proprii si mai faceam si cover-uri. Lucrurile erau pe un trend frumos.

Nu as da pe nimic acum orele alea petrecute in “garaj”, undeva prin cartierul Tei, pe o strada neasfaltata si in miros de vopsea! Ce fericire era cand piesa incepea sa sune cursiv si fara greseli, iar bucatelele pe care le incercasem fiecare separat acasa incepeau sa se poata pune cap la cap! In perioada asta un amic a incercat sa devina vocalistul trupei. In definitiv ce mare branza sa faci nitel pe hardcore – rapperul? Dupa cateva saptamani nu stiam cum sa ii spunem ca de fapt nu are nici in clin nici in maneca cu muzica J) . Si uite asa, pana cand trupa si-a dat obstescul sfarsit noi am fost in cautare de vocal…

Concertul

Am avut ocazia sa facem si un mic gig, intr-o sala pe care ne-a intermediat-o gratis o cunostina, un fel de teatru pe strada Selari: Club Hermes. S-au implicat toti prietenii nostri, care la lipit afise scoase la imprimanta pe stalpii din Romana, care la organizare, care la tehnic… ce mai fiecare avea ceva de facut. Si bineinteles ca tot ei au fost si publicul responsabil de pogo! Un singur spectator am avut din afara cercului de cunsocuti, care vazuse un afis in oras si platise chiar bilet ! Luat la intrebari de Bogdan ne-a zis ca i-a placut “show-ul” si ne-a dat si cateva sfaturi. A reiesit printr altele ca ar fi mai bine daca chitaristul, adica eu, n-ar mai fi asa de fitos

La concert au mai fost cateva trupe de liceeni, Playground/Dark Side (erau doua trupe, dar cu acelasi frontman) si inca una care nu mai tin minte cum se numea, tot un fel de hardcore-punk, o varza a unui prieten de-al meu cam habarnist.

Una peste alta concertul a fost de fapt un bairam rock dragut, stropit la sfarsit cu vodka-cola la greu.

Problemele

Am avut destule. Fac un rezumat:

1. Tehnice. Nu aveam scule, toate erau niste rable, chitara mea era din lemn de ma cocosa pana la garaj din Dristor, cablurile erau improvizate si nasoale, Overdrive-ul si celelalte procesoare erau niste chestii sovietice de doi lei. De boxe am facut rost pana la urma si ne-am descurcat. Dar monitoare ca sa repetam ca lumea acasa, ioc.
2. Lipsa unui vocal. Piesele erau asa, mai mult in mintea noastra, pentru ca nici unul din noi nu faceam fata ca vocal. Trebuia sa ai imaginatie sa-ti dai seama cum suna cun unul bun.
3. Banii. La garaj nu puteam merge decat sambata si duminica, cand nu era activitate. Deci repetitii mai rarut ca-i mai dragut. Daca am fi avut bani sa inchiriem o sala, da, era ceva. Poate asta a fost factorul decisiv pentru care tu n-ai auzit pana azi de F.I.S.T. J

Sfarsitul

Am ajuns cu totii in clasa a 12-a. Se apropiau examenele, rezultatele din formatie nu mai apareau. Am incercat cateva colaborari cu diversi din alte trupe, la un moment dat au trecut pe la garaj raperii de la Cimitirul Bellu (oarecum cunoscuti atunci) dar n-a iesit nimic. Si uite asa lucrurile s-au fasait incet. Numai Dragos a mai avut cateva tentative de muzica, cu alti baieti prin facultate, dar a renuntat.

Asadar

Ce vreau sa spun de fapt? A fost o perioada extraordinara. Eram cool, eram impreuna, s-au legat prietenii, ne-am distrat. Nu ca as fi invatat vreodata sa cant cu adevarat la chitara, dar macar I had a good time!

Postul lui Bogdan m-a pus si mai mult pe ganduri. Cate formatii nu ar fi putut ajunge ceva, daca nu ar fi trecut prin ce am trecut noi? Am platit “rate” 6 luni catre Bogdan pentru amarata aia de chitara cu 2 doze cumparata de la mosul de la Pro Musica cu 135.000 lei. Poate altii mult mai talentati nu au avut nici macar banii aia… Cate formatii de succes nu s-au pierdut pentru simplul fapt ca n-au avut unde repeta la inceput?

Poate acum situatia economica din Romania e mai buna. Dar de ce totusi trupele noi de pusti intarzie sa apara? Nu mai sunt nici eu conectat la underground cum eram in anii aia, dar totusi, nici una nu a reusit un breakthrough? Exista acum cineva care sa ii ajute pe copii astia? Care sa le dea ieftin un loc de repetitie si eventual o ora de live intr-un bar? Cultura muzicii in pub a adus rock-ul britanic acolo unde e. La noi de ce nu se poate face asa?

Stiu ca m-am referit exclusiv la formatiile de rock, dar de manele si dance de cacat sunt satul! Ma roade intrebarea: Incotro ne indreptatm? Fara o sustinere binevoitoare a acestor trupe dedicate si entuziaste, va putea exista vreodata muzica rock din Romania?