Bruxelles pe scurt

Asa cum am promis o sa-ti povestesc in cateva randuri aventurile mele la Bruxelles.

Am fost plecat in interes de business, adica la un curs trimis de serviciu. Asa ca din start stiam ca nu o sa am prea mult timp sa vizitez. Dar pana si asteptarile mele cele mai pesimiste mi-au fost belite

In fine, totul a inceput pe fuga si s-a terminat la fel. Aeroport la 7 dimineata, adica sculat pe la 4, taxi pe la 5 si cafea de 100.000 in aeroport pana la zbor. Zborul propriu zis a fost OK, doar ca fiind singur si afara (in Bucuresti) ceata mi-a fost nitel… Hmm cum sa zic… Stii tu. Dupa ce a venit un nene sa dezghete aripile si motorarele cu un rahat verde de tip SF, am decolat. La nici 200m altitudine ce sa vezi: un rasarit superb si un senin cat vezi cu ochii. M-am ofticat prima oara ca n-am aparatul foto la indemana.

In aeroport la Bruxelles m-am descurcat cu formalitatile si am luat harta. Pe urma am luat un tren spre oras. Aici am avut primul contact cu belgienii. Bai frate, mi s-au parut foarte amabili. Mi-au dat indicatii, mi-au spus unde sa merg, ce mai, o impresie foarte buna. Franceza e inteligibila chiar si pentru un incepator ca mine si foarte multi oameni vorbeau engleza OK. Asa ca, ajutat de diversi, am schimbat tren, metrou si dupa 10 minute de mers pe jos am gasit hotelul. A fost bine ca m-am incapatanat sa nu iau un taxi, pentru ca la intoarcere mi-a luat 60 euro!!! Hotelul era proaspat renovat, de business, dar una peste alta dragut. Nici nu ma asteptam sa fie nasol la 165 euro camera. Am facut un dus, am stat nitel pe messenger (avea wireless moka) si am zis sa ies, ca mai aveam cateva ore pana incepeau intalnirile legate de training.

Ei si aici a inceput partea proasta. Hotelul era in cartierul de afaceri, unde erau numai cladiri moderne si sediile institutiilor europene. Si fiind duminica era pustiu! Asa ca m-am invartit prin zona am tras cateva poze si am intrat in singura cafenea pe care am gasit-o deschisa. Preturile erau OK, adica parca mai ieftin decat la Paris. In general oamenii au fost prietenosi, am intrat in vorba cu cativa. Si evident, berea era foarte buna

Dupa amiaza au inceput cursurile si n-am mai avut timp de nimic. Asa ca sar direct la ultima zi, cand am avut liber de la 11 la 5 seara sa ma invart prin oras. Prin amabilitatea lui Erhardt (asa se scrie?), un belgian care a participat la curs, ne-am invartit cateva ore prin centrul orasului. Si ca un bou, pentru a doua oara, mi-am uitat camera foto la hotel . Asa ca am tras poze cu telefonul si au iesit muci. Oricum, orasul e frumos. Stradute mici si elegante, curatel, plin de cafenele si berarii. Am luat ciocolata si alte dulciuri traditionale pentru acasa, am vazut primaria si superba cladire a bursei, si am luat pulsul orasului. Oamenii relaxati, si in general un amestec de rase si culori ca la Paris. Zeci de feluri de bere, una mai buna ca alta, fiecare turnata de la tuturoi in paharul potrivit! Singura care nu mi-a placut a fost berea alba, prea acra dupa gustul meu.

Am fost impresionat de o zona cu stradute numai cu restaurante, toate cu mese scoase in strada, desi erau doar vreo 10-12 grade. In fata fiecare carciuma avea etalate la gheata diverse fructe de mare si alti crocobauri in aranjamente dichisite. Tot aici erau magazinele de ciocolata de lux, cu vanzatori cu halate impecabile, purtand manusi, in care mi-a fost frica sa intru la gandul preturilor .

Usor-usor timpul a trecut. Am lasat-o pe Jo, o englezoaica, la gara (geez, 3 ore pana la Londra cu Eurostar!) si Erhardt m-a dus cu masina la hotel. Am luat taixul ala scump si am facut ultimele cumparaturi in aeroport. De suveniruri nici nu poate fi vorba. Numai cacaturi Made in China pe care le gasesti in toata Europa. Si chiar in Europa din Colentina :)) . Nici macar ce gasesti in Brighton, UK. Am stat de cateva beri la un fast food cam nasol, am lasat bacsisuri grase ca sa scap de marunti si am mers la imbarcare. Aici am avut o problema. Ceva din hainele mele facea detectorul de metale sa piuie. Asa ca am fost perchezitionat manual si as zice destul de amanuntit :). Am pierdut 15 minute. Dupa ce am scapat, ce sa vezi: evident ca poarta mea era printre ultimele! Si da-i si alearga pe benzile rulante, cu geanta cu laptopul ala arhaic si greutz in spate. Ce sa mai zic ca la un moment dat am auzit ca “Passenger Mihai is called to gate number 38!”. (Mihai e prenumele, probabil am completat gresit formularul cand am luat bilet.) Pana la urma, cu chiu cu vai, am ajuns. Cand m-am scobit dupa bilet mi-a cazut pasaportul, noroc ca cineva mi-a atras atenia. Ma simteam ca Mr Bean! Pe zborul de intors am dormit ca valiza in gara

Bucurestiul m-a primit cu o vreme cetoasa, la ora 12 noaptea. Eram frant si abia asteptam sa ma bag in pat, cu gandul ca a doua zi merg la birou. Si ca sa fie treaba treaba, am dat 800.000 pe mizeria de Fly Taxi pana in zona Iancului. Ce sa le zic decat MURITI! Mai ales soferul care aveau un cacat de GPS pe care tot drumul l-a lasat pe volum maxim. Ca sa aud eu cum nu respecta indicatiile si ma ia pe ocolite.

Ar mai fi de povestit despre Bruxelles, dar vreau sa fac un epsiod doar cu ce am mancat si baut. Pentru ca e si asta o parte importanta din cultura unei tari. Stai usor ca n-o sa-l concurez pe Cristi Roman, dar e pacat sa nu dau cateva randuri pe goarna :).

Si aici ai cele cateva poze, din care jumate sunt la hotel Te las cu un pahar de bere belgiana! Cheers mate!