Mergem la botez

Maria va fi botezata in rit catolic, desi ea nu stie inca!

Daca o sa devina islamista sau budista, asta e de vazut mai tarziu, doar ca deocamdata noi, galiganii, ne-am gasit rost de spritz. Asa ca saptamana viitoare o sa fiu mahmur pe blog. Sigur, tot pentru nepotica, nu?

Cum sa ai succes in blogosfera (romaneasca)

Orice prost mai nou se poate da guru al internetului. E si logic, de fapt, pentru ca internetul atrage ca becul tantarii imbecili, frustrati si retarzi de toate natiile. Dar cum poti sa devii un adevarat etalon in blogosfera? Cum sa atragi mii de cititori, sute de comentarii si sa te cateri in topuri? Nimic mai simplu. Se cheama retea Idei putine da’ fixe. Si mai ales exprimate pe scurt, in stilul consacrat al lui DD in Direct sau al lui Mircea Badea. Combina gandiri adanci de cartier cu injuraturi impotriva guvernului, a primarului si a administratorului de bloc si vei deveni celebru. Vei avea succes, o sa faci destui bani pentru hosting si o saorma, o sa primesti invitatii la concerte, pe care o sa-ti permiti sa le refuzi (daca nu ai bani de tren) si cucoanele la menopauza o sa te aplaude impreuna cu toate gasca de nefericiti cu cosuri. Bravo! E simplu, ai vazut? Poti! E usor sa ajungi un etalon!

Acum, ca am terminat cu nervii, pot sa citesc si eu mai departe webloguri?

La cererea publicului spectator

Pai fusei in concediu in Grecia, iti spun, in Grecia fusei! Lasand la o parte faptul ca prin originile mele italiene, slovace, unguresti, muntene si bucovinene oltenii n-au ce sa caute, sa bag pozele promise. Le-am facut un resize la 1024 ca sa nu imi umple prea tare spatiul de 98% ramas liber pe contul gratis de wordpress. Keep in mind [ce-am bai nene cu expresiile astea engleziste?] ca sunt din ani diferiti, 2006 si 2009, pentru ca am fost aproximativ tot p-acolo. Pentru poze apasa “more” [sau cum naiba e tradis in tema asta pe romaneste].

Facelift

Sa fie clar: nu numai cucoanele trecute de prima tinerete apeleaza la facelift, ci si producatorii de masini. Si sa mor daca inteleg ideea de a cumpara o masina care a suferit o operatie estetica. O gagica hai, merge, daca e vorba de niste silicoane ceva, dar la masini nu ma bag.

Care-i treaba? Pai un model de masina are o durata de viata de vreo 8-10 ani, iar pe la mijlocul acestei perioade apare si faceliftul. Care consta de fapt in mici ajustari estetice menite sa faca un produs imbatranit mai atractiv pentru clienti in fata modelelor concurente mai noi. Ce ma ataca pe mine? Pai e ca si cum fabricantul ar spune: Oops! P-asta am gresit-o, liniile astea au fost nasoale si le schimbam, farurile initiale erau urate, facem altele! Da’ nu scoatem un model nou, il luam doar pe asta nitel din pila si poate clientii nu se prind. Bai nene, ce-o fi asa de greu sa schimbi cu totul caroseria? Ca nu acolo or sta cheltuielile la fabricarea de masini ci la mecanica, motor, cutie de viteze… Daca si tu recunosti ca designul trebuie imbunatatit, ce-mi vinzi mie bullshit din asta? Pe urma masina per total ramane tot un model vechi de 4-5 ani. Dar eu dau aceiasi bani ca pe un model concurent nou, doar pentru 2-3-10 mici modificari pe la exterior si pe la bord! Uite de aia nu mi-as cumpara niciodata o masina care a trecut prin facelift. Cel mai convenabil e sa-ti iei un model de 1-2 ani pe piata, care si-a dovedit calitatile si care iti place asa cum e, nu ca ar avea nevoie de operatii estetice. De ce nu fac asta? Imi lipsesc numai banii de masina…

Neputinta vs aroganta inutila

Am un dinte, de fapt doi dinti, impotriva doua tipuri de atitudini.

Prima este aia a oamenilor care se plang ca ce nasol e in Romania si ce chef de emigrare au ei. Cum si-ar baga picioarele in mizeria asta de tara, cu toate porcariile pe care le ridica impotriva realizarii lor si ar pleca fara sa se uite in spate ca sa traiasca in lumea ideala a Germaniei, Frantei, Australiei sau whatever. Doar ca din motive dubioase nu o fac. Pai bine ma, daca e asa urat in Romania, si asa usor sa te cari, de ce pana mea nu o faci odata? Fa-ti bagajul si scapa pentru totdeauna din cloaca asta care te face asa frustrat si nefericit si lasa-ne in prostia noastra, sa suferim aici in tacere. In tacere, auzi? Adica fara sa ne lamentam non-stop ca ce viata de cacat avem!

A doua e categoria alora care au emigrat si acum fac pe nebunii si scot ochii celor ramasi acasa ca niste prosti. Atitudinea de genul: “Fraierilor, eu acum sunt in Canada, unde curge lapte si miere, intorc banii cu lopata, functionarii de la ghisee ma servesc cu bomboane cand ma duc sa platesc impozitele, soselele sunt cu 16 benzi si goale vinerea dupa-masa si fiecare zi e senina.” Ba sa mori tu! Daca ti-ai luat catrafusele si te-ai carat ca sa duci o viata idilica si lipsita de grijile de zi cu zi din Romania, atunci de ce vii mereu pe bloguri, pe forumuri si alte de-astea sa ne scoti noua, prostilor care am ramas, ciuda pe nas? Sau de fapt n-or umbla nici pe-acolo cainii cu covrigi in coada si de fapt nasolelile, desi mai mici, te supara si acolo? Si mai esti si un cetatean de mana a doua, un emigrant strain, un instalator polonez care are dreptul sa dea la saiba, dar e servit mereu al doilea la restaurant? Ia vezi-ti tu de viata ta prospera si linistita si uita de rahatul de tara tampita unde te-ai nascut, ai suferit si te-ai carat! Mars si varsa-ti frustrarile in societatea in care traiesti si lasa-ne pe noi s-o injuram pe asta trista a noastra, din care tu acum nu mai faci parte.

Culmea, ambele tipologii abunda online. Sunt galagioase, arogante, frustrate si agasante. Ca sa nu mai zic ca sunt complet inutile: unii se plang dar nu fac nimic sa-si schimbe viata, altii fac misto de altii, desi ei insisi se lauda ca traiesc acum atat de bine incat ar trebui sa-i doara in cur de restul. Si ambele categorii de gagauti sunt de fapt niste falsi, niste impotenti si niste tristi. Odata o sa povestesc si eu pe unde ma situez in raport cu ei.

Cum a fost in Grecia

Bineinteles, in general foarte misto. Am stat pe undeva prin Halkidiki, intr-o localitate mica cu plaja, 3 taverne si doua magazine. Dar pentru ca am fost cu masina am avut libertate de miscare, asa ca am fost intr-o saptamana la 4 plaje diferite si ne-am balacit in doua piscine. Vremea a fost cam dubioasa, cu nori din cand in cand si cu vreo doua ploi, dar nu atat de nasol incat sa deranjeze. Am stat intr-un apartament cu doua dormitoare, living si bucatarie, cu o mica terasa unde am ars-o seara la bere, foarte aproape de plaja. Iar cheltuielile au fost chiar mici, deci toata distractia a fost relativ ieftina. Si cand zic relativ ma refer la faptul ca aceiasi bani i-as fi cheltuit la noi la mare intr-un hotel amarat de 2-3 stele, fara nu stiu ce fite.

Marea lor a ramas asa cum o stiam de acum 3 ani cand am fost ultima oara: sarata, racoroasa si incredibil de curata. Toate plajele la care am fost erau misto, cu preturi cam piperate la bere, dar cu serviciu amabil. Am mancat la greu peste, calamari si alte bazdaganii marine, iar berea greceasca a confirmat asteptarile. Am dat o raita scurta si prin Salonic, ne-am invartit pe strazi, m-am intalnit cu un prieten care statea in alta statiune si am cascat gura pe la magazine fara sa cumpar nimic. Intr-una din zile am pus mana pe crose de golf, doar ca sa imi confirm faptul ca asta-i un sport greu, nitel plicticos si al dracu’ de scump.

Drumul a fost mai usor decat imi aduceam aminte, doar ca prin Bulgaria a trebuit sa mergem cat se poate de legal, ca sa n-avem probleme cu politistii lor ramasi inca in epoca militiei comuniste. Cu totul am facut cam 12 ore, iar masina ne-a consumat un elegant 7/100, suficient cat sa traversam Bulgaria fara realimentare. Iar soselele grecesti sunt bune si bine semnalizate, deci din partea asta nici o problema.

M-am intors dar gandul mi-a ramas la soare, apa fara valuri a Marii Egee, Tzatziki si bere rece sub umbrela, pe nisip. Ceea ce iti doresc cu prima ocazie si tie!

Aproape gata

Am venit ieri seara din Grecia, am facut 11 ore pe drum si am reusit sa-i fentam cu succes pe militienii bulgari, mai pusi pe spaga decat aia ai nosti domestici. Pentru ca ai nostri cu radarul la 10 km de granita nu luau mita, chiar taiau amenzi! Bine ca i-am pacalit si pe astia. A fost misto la mare, chiar daca vremea a fost cam ciudata. Bine macar ca n-a plouat asa naspa ca pe aici. Povestea si 2-3 poze (mi-a fost o lene gigant sa car dupa mine camera) un piculet mai tarziu. Pana atunci trebuie sa-mi pun casa in ordine dupa zugraveala, sa spal niste boarfe, sa umplu frigiderul si sa stau nitel si sa-mi revin. Serviciul mai asteapta 2 zile, dar pana atunci, prin amabilitatea lui Mr. Gates, ma paste si inevitabila reinstalare de Windows.

A, sa nu uit! Ai fost cuminte cat am lipsit sau ti-ai facut de cap?

Si mai sunt 3 ore…

O sa fiu pa-pa, ce bine Nu net, nu TV, doar apa si soare. A, basca 12 ore drumul… Sa fii cuminte.Si sa treci pe la mine, sa dai mancare la mitzifloi!

Prefata:

De duca

Ma duc la mare… Dar nu la marea mea.

Nu la marea mea la care ajungeai cu trenul, leganat si zgaltait un pic in Constanta, unde se schimba locomotivele. Nu la marea unde mergei de la gara pana la gazda tarand cu gratie bagajele pe strada lata si acoperita cu pietris. Nu la marea cu beri baute in tihna in curte, sub ciresi, la o masa subreda gata sa se prabusesca, martor al petrecerii de cu o seara inainte. Nu la marea la care dupa ce ieseai din apa intunecata te tranteai direct pe nisip si asteptai sa te usuci si sa te rumenesti. Nu la marea cu bere pe plaja din pahar de plastic, cu gust de sare si scoici. Nu la marea cu pranzul tarziu la terase imprastiate in curti, sufocate de o lene fierbinte. Nu  la marea cu drumul interminabil pana la somnul de dupa masa – seara, prin praf si in caldura care face siluetele sa tremure ireal. Nu la marea cu dusul cu butoi pus la soare si cu toaleta mirosind a var proaspat. Nu la marea cu noptile zapacite in discoteca, impreuna cu 15 prieteni care se agita de parca au aredei iute undeva. Nu la marea cu rasarutul zgribulit asteptat cu ultimul pahar de vodca-cola in mana. Nu la marea cu mahmureala distractiva din curte, in care nu puteai sa iesi din camera in lumina decat cu ochelarii de soare pe ochi, incercand sa ascunda cearcanele care stateau marturie noptilor pierdute. Nu la marea cu berea rece care te ajuta s-o iei de la capat si s-o apuci cu prosopul la gat spre plaja. Nu marea cu talpila goale care se obisnuiau incet cu nisipul incins.

Nu e marea mea, dar… Ma duc la mare!

Inutilitatea masinii decapotabile

Am vazut ca in Bucuresti sunt din ce in ce mai multe masini decapotabile. De la masinute mici pana la bombe gen BMW M6. Eu am mers o singura data cu asa ceva, un 4X4 micut Suzuki, in Turcia si mi se pare complet inutil. Sa explic si de ce.