Sa alegem “cu niciunul”?

Multi dintre cei care nu merg in general la vot, motiveaza absenteismul prin faptul ca n-au pe cine alege. Ca ei ar face minimul efort de a se duce la sectia de votare, da’, vorba reclamei, “N-ai cu cine, niste tarani!”. Si tot ei zic ca ar trebui sa mergem si sa ne anulam votul sau sa introducem buletine albe la urna, in semn de protest fata de politicieni care sunt toti o apa si un pamant.

Primarii s-au miscat binisor

Azi dimineata la 6:30 eram in picioare si cu cafeaua sub nas, pentru ca trebuia sa ajung undeva neaparat la ora 8. Am iesit repejor afara si am injurat printre dinti vremea, pe urma am sarit cu lopata la zapada. Cred ca incep sa ma obisnuiesc, la naiba!

Prin oras totusi se circula acceptabil. Am facut de la Vatra Luminoasa pana la Piata Chibrit un pic pest o jumatate de ora, absolut rezonabil pentru ora aia si pentru tonele de zapada. Bulevardele erau curatate la negru si o gramada de pluguri inca lucrau. La mine pe strada au trecut de mai multe ori noaptea, motiv pentru care a trebuit dimineata sa dezgrop masina.

Bonus: reportaj pe Realitatea despre furtuna de zapada din SUA (read: viscolul). Un nene de la deszapezire explica ca, pentru a putea sa se ajunga cu plugurile la stradutele secundare trebuie, minune, sa se curete mai intai bulevardele principale. Ce chestie, si la astia se procedeaza la fel!

Oops!

Invatatura de minte: daca n-ai mai facut miscare de ultima oara cand ai carat niste plase de la hypermarket, ia-o usurel cu datul zapezii. Nici macar n-am dat cine stie cat de mult, sambata prin curte si in fata portii, ca al naibii viscol tocmai acolo se apucase de construit troiene, plus inca o sesiune duminica pe la masina. Rezultatul e o durere de spate suparatoare azi de dimineata. Basca faptul ca plugurile au ingropat la loc masina, deci trebuie sa mai trag o sesiune de lopata diseara si maine de dimineata, pentru ca trebuie neaparat sa ajung cu masina undeva. O iarna adevarata, ce sa mai…

In alta ordine de idei: azi traficul era super-mega-lejer. Nici pe marile bulevarde nu erau prea multe masini, semn ca Bucurestenii s-au prins ca  mai simplu se mearga cu tramvaiul sau cu metroul, decat sa munceasca la dat zapada si sa riste sa-si tamponeze masinile din motive de ecuatii simple, gen zapada + cauciucuri de vara = buba. La metrou a fost mai aglomerat decat de obicei, dar suportabil. Deci se poate.

Distractie de seara

Ce poate sa faca omul seara, cand ajunge obosit de la serviciu? Pai sa se tolaneasca pe canapea, sa caste ochii aiurea la porcariile de la TV si sa isi desfaca o bere linistit. E, si tocmai atunci, pe la 9 seara, sa asculte in tihna, mangaind pisica, simfonia dulce a alarmei de la firma de vis-a-vis. De vis. Si, dupa a n-spea data cand cacatul de alarma se declanseaza, sa sune la politie. Nuuu, nu-s eu vreun maniac dus cu nervii… Sunt doar un cetatean cinstit, care are grija de siguranta bunurilor vecinilor! Am sunat la 112, am spus ca mi se pare ca cineva umbla pe langa casa de vis-a-vis, si ca ma tem ca ar fi un hot, pentru ca si alarma cladirii s-a declansat de mai multe ori. In 10 minute a venit un echipaj, au sunat la usa, le-am aratat care e casa cu problema si au inceput in mod profesionist sa investigheze. Sper, pentru linistea mea, sa fi aflat cine naiba e patron sau administrator la firma aia, eventual sa-i fi dat vreo amenda ca alarma lor pune politia aiurea pe drumuri. Da, da, alarma, nu eu. Eu doar incercam ca un cetatean model sa imi beau amarata aia de bere dupa o zi de munca, cu ochii in porcariile de la TV, intr-o liniste cat de cat!

Sfantul Mihai

Ei, dracia dracului, pardon de expresia de pe taramul opus, niste unii cu capul mai mare, cat sa stea creierul lejer au propus Bisericii Ortodoxe Romane sa il treaca pe Eminescu la rabojul cu sfinti. Ce daca mai e deja unul, ala de pe 8 noiembrie, in gasca cu Gavril? Doar exista precedente, vezi sf. Ioan. Deci inghesuiala pe loc nu e o problema. Iar daca nu mai face fata calendarul pe care il prinde bunica cu pioneze in perete, BOR il poate tipari pe o hartie mare cat un afis. Dilema pentru mine e totusi alta. Vor fi de acord inalt prea sfintitele fete bisericesti cu canonizarea unui tip care a murit in definitiv de sifilis?

Efectul Apple

Cand vine vorba de sisteme de operare, Linux vs Windows vs MacOS, spiritele se incing mereu. Si nimic nu creeaza mai multa controversa decat hardware-ul cu design frumos dar scump pe care ruleaza sistemul celor din Cupertino. Ei, hai sa spunem, fara legatura cu asta, ca Engadget, poate cel mai cunoscut site de gadgeturi si tehnologie, a inchis sectiunea de comentarii pentru o perioada. Ei se scuza, spunand ca tonul din reactiile cititorilor devenise agresiv si site-ul fusese coplesi de trolli si spammeri, dar lucrurile vor reveni la normal si comentariile o sa fie permise cand spiritele se vor mai relaxa. E, ce legatura poate sa fie intre asta si acoperirea excelenta pe care a reusit-o Engadget la lansarea iPad, ultima gaselnita a lui Steve Jobs?…

Scopul in sine al lucrurilor

Zicea cineva ca in adolescenta, sau asa ceva, a fost pasionat de muzica, dar a renuntat sa-si mai incerce talentele la chitara cand si-a dat seama ca nu-i bun si nici inspiratie nu-i. Bine, era in alt context, dar se potriveste cu ce vreau eu sa spun. Sa citez:

Am lăsat balta chitara când am realizat că toate piesele bune au fost deja compuse şi nici noi nu eram ăia inspiraţii.

Ei, si aici apare problema: cand trebuie sa renunti la ceva de care esti convins ca nu faci cum trebuie? Si care era motivatia pentru care n-ai lasat-o balta mai devreme?

Mai, si eu zdranganeam la chitara, tot prin 96-97, tot fara succes, dar nici macar nu mi-l doream (de fapt nu asta era scopul zdranganelii, daca as fi devenit un rockstar nu m-ar fi deramjat prea tare ). Zdranganeam de placerea de a zdrangani, imi placea ce faceam, chiar daca n-o faceam prea bine. Ce placere mai mare decat sa canti 2-3 piese de-ale tale cu baietii si inca un cover Metallica prost, iar o gasca de prieteni sa faca pe headbangerii? Meserie! Placerea pura, dupa drumul cu chitara in spate pana la Lizeanu, apoi cu tiganii in 16-le ala care se hurducaia din toate alea, ca sa ajung la garajul din Pipera, unde ne intalneam la repetitii… Pentru ca ne aducea satisfacite ce faceam. Pentru ca ne placea.

Asa si acum, in anno domini 2010. M-apuca uneori cheful sa scriu pe blog. Nu ca as stii sa scriu, o fac altii de o mie de ori mai misto. Unii sunt profesionisti, la naiba, banii de tigari si de chirie depind de articolele pe care le vor publica luna asta! Eu, in schimb, n-am presiunea asta. Daca n-am chef, nu scriu. In schimb insist. Perseverez, nu pentru ca as ajunge vreodata sa scriu mai bine sau mai interesant: poate ca da, poate ca nu. Ce ma satisface e ca am cateva idei, imi face placere sa mi le vad scrise, accesibile cui are timp si chef sa le citeasca. Si sunt 2-3 oameni cu care mai fac cate un headbanging pe aici, dar nu ca pe vremuri pe riffuri si ritm de tobe, ci dam din creieri pe idei.

Sa faci ceva pentru ca aduce ceva in plus si pentru ca iti face placere! Asta ar trebui sa fie un scop in sine al lucrurilor.

Sarlatanii

Eu cred ca cea mai mare parte din asa numitii nutritionisti sunt de fapt niste sarlatani. Adica fix niste indivizi dubiosi, de genul celor care schimba bani cu smen, care inseala increderea oamnilor, iar politia ar trebui sa-i ia nitel la puricat. Ce m-a apucat? Pai sa povestim.

Prea multa politica, prea putine politici

Nu mai au loc televiziunile de stiri de politicieni pe care sa-i invite in studio, sa dezbata, sa ae certe, sa faca spume la gura. Puterea are painea si cutitul, opozitia da cu gura mai tare ca sa compenseze. Lupta sangeroasa, ce mai. Si totusi, care e miza? Pana la urma e vorba despre proiecte diferite si implementarea lor, sau asa ar trebui sa fie. Nu. Nu e vorba despre ce cred unii sau altii ca ar fi prioritar, despre cum ar trebui facute lucrurile in asa fel incat viata cetatenilor acestei tari sa fie cat mai buna. Politica si-a pierdut intelesul ei de baza, acela de a oferi diverse solutii prin care sa fie condusa tara. A ramas doar lupta de clan, care pe care, totul intr-o foame sinistra de resurse, de influenta, de bani. Nimeni nu ofera solutii, programele diverselor partide politice sunt bizar de asemanatoare. Nu e vorba pana la urma decat de diverse gasti, cu oameni mai mult sau mai putin rai, care vor sa se foloseasca de resursele tarii asteia si de banii proveniti din munca oamenilor care o locuiesc. Incep sa ma gandesc ca progresul, drumul spre mai bine, sunt doar niste efecte secundare ale politicii, nu scopul ei principal.

Memorie

Ceausescu, metrou, dezvoltare, era mai bine… Da. Desigur.

L-a scuipat cineva verde pe George Marinescu in ultimii ani? Mai traieste? :flegma:

Cineva era bland aici. Eu mai bland, doar cu exemple.